Poezie Asteptare (3)

Asteptare



Mai trecu o zi, lasandu-se in jos

Perdeaua de sperante si n-o mai pot vedea.

Sa imi opresc piciorul, doresc ingandurata

Cu visul destramat, de griji pe calea mea.



Ce valuri fac si pasii in urma mea, strivite,

Oprindu-se in rand sa ceara aprobare,

La singurul in stare sa tina sub control,

Atata suspin bland, atata usurare.



De nu mai vad acum o tainica speranta,

Hoinare sunt in fata si gandurile chiar.

Dar stiu ca cineva, nu sta nepasator,

Si iarasi va veni cu mine la altar.



Ca are sub comanda-i si stropii de-ntuneric,

Ce vrea sa ma-nvaluie cu vaduri rasfirate,

Ascultatoare azi de tunetul himeric

Ce parca dau sa cada din brate lesinate.



Ca nu se pun chezas cu toate ca tresar,

Dorind schimbari in cursul plimbarii spre final.

Ce mare e durerea si nu pot suporta,

Un pas ca sa mai fac in jos plutind pe val.



Dar dintre amintiri doar una se desprinde,

Calatorind stingher sa tina treaza firea.

Cu promisiunea scumpa, ca nu e prea tarziu

A Lui prezenta vie s-aduca mantuirea.



Acesta a fost scopul, ce mi-l spunea mereu,

Dar repede s-a scurs in valuri glasul Sau.

Si azi doresc din nou acelasi glas sa-mi spuna,

--O vino nu mai sta poporul se aduna.



Amin