Poezie Credinţă sfântă!...

Credinţă sfântă!...



Credinţă sfântă-n Dumnezeu

’N-Acel ce-I veşnic Creator,

Tu-ai fost şi ne vei fi mereu

Măreţul tainic, scump izvor

Ce ne-ntăreşti, fiind la greu

Dând noi speranţe, în viitor!



Ai fost purtată peste veacuri

Din generaţii,... în generaţii!

Şi dacă ochii-au făcut lacuri

- Sub persecuţii de senzaţii,

Lacrimi multe-au curs şiraguri

În temniţi grele în reputaţii!



Nu au putut, mai marii lumii

De a te scoate din conştiinţa,

A celor ce, din haina humii,

Martiri ei îşi strigau sentinţa,

Din foc arzând, fiind tăciunii

Ce-şi fumegau, placizi fiinţa!



Credinţă scumpă şi măreaţă

Ce ai zdrobit prin crez altare,

- Cu propria-ţi şi sfânta viaţă -

De zei şi împăraţi sub soare,

Toţi au apus în nori şi ceaţă,

Tu-ai strălucit, triumfătoare!



Nici foc, nici apă, nici furtuni

Ce vrut-au să te nimicească,

Zvârlindu-te-n adânci genuni

Ca să te pierzi, să biruiască...

Nu au putut, ci roade aduni,

Credinţă sacră strămoşească!



Dând noi sperante, în viitor

Tu ne-ntăreşti, fiind la greu!

Măreţ şi tainic, scump izvor,

Tu-ai fost şi ne vei fi mereu

'N-acel ce-I veşnic, Creator,

Credinţă tare-n Dumnezeu!



Flavius Laurian Duverna

15 decembrie 2011