Poezie Prinţul păcii

PRINŢUL PĂCII



Din loc de sfântă armonie

S-a coborât la noi să dea

Nu datini, nici ceremonie

Ci sete pentru APA VIE,

Confort în starea cea mai grea,

Balsam când vine-o agonie.



Palat de glorii a lăsat

Să vină unde-s muritorii

Şi nimeni nu L-a obligat

Să facă gestul minunat

De-a rupe funia terorii,

De-a-nviora un loc uscat.



La loc regal n-a aspirat

Ci a sosit în umilinţă

Printre săraci El a umblat

Le-a dat un trai îmbelşugat

(Conform cu-a Cerului cerinţă)

În harul ce s-a revărsat.



Pe zbuciumul ce copleşea

Acele suflete zdrobite

A pus un leac ce le-ntărea

Să poată lângă El să stea

Chiar şi-n furtunile cumplite,

În încercarea cea mai grea.



Nu a venit să facă pact

Cu cei ce nu doreau Lumina

Ci-n toate a muncit exact

Să lase-n urmă un impact

La cei ce i-au iubit Grădina

Îmbrăţişând un vrednic act.



Vorbea, duios, de-mpărăţie

Cum nimeni altul n-a vorbit

Chemat-a oameni din pustie

Şi-a pus în ei o energie

S-adopte planul stabilit

Care ţinteşte-o veşnicie.



Văzuta-n inimi frământări

Şi-atâtea vise ne-mplinite

Dar El făcut-a transformări,

A dat speranţe şi cântări

Născând vieţi neprihănite

Şi energii în încercări.



Da, misiunea-I i-a-mpăcat

Pe mii şi mii cu Creatorul

Din lanţuri grele-a dezlegat

Un neam total acaparat

De Lucifer Prigonitorul

Prin planul lui demonizat.



Ce mult...ce mult Îi datorăm

C-a renunţat la stări astrale!

Veniţi cu toţi să ne-nchinăm

Şi-al nostru trai doar Lui să-l dăm

Căci a trasat spre Rai o cale

Pe care ne-nfricaţi urcăm.



George Cornici/12 Decembrie, 2011