Poezie Cum te numeşti!

după ,,Un copil şi pacea"

resursă adăugată de FFICNIC





Îmi vine-aşa acum de-odată

Să vă spun eu o poveste

A fost cum n-a mai fost vreodată

Un adevăr ce încă este.

Se spune, că într-o zi frumoasă

S-au întâlnit faţă în faţă.....doi

Unul, era deosebit şi avea clasă

Al doilea, mai obosit, plin de noroi.

S-au văzut, privit şi-analizat

Până-n străfunduri amândoi

Unul pe altul, apoi s-au întrebat

Cum te numeşti? Ea-Pace, el-Război!

Dar neştiind ceea ce-nseamnă

Semnificaţia, care o are

Se uită, se gândesc şi iar întreabă

De ce se cheamă aşa ei oare?

-,,De ce Război tu te numeşti?"

Neştiind, El răspunde c-o-ntrebare;

-,,Şi tu, de ce Pace te numeşti?"

Ea, cu-o bucurie aşa de mare

Sigură, pe tot ce vrea să-i spună

Începe, arată şi explică

Aduce totul la lumină

Şi-ncepe-aşa să-i zică:

-,,Pentru copii sunt fericire

Şi pentru lume bucurie

Sunt bunăstare, împlinire,

Cea care-aduce veselie,

Sunt numai generozitate,

Sunt educaţie şi cunoştinţă,

Sunt plină de umanitate

Şi tuturora dau voinţa,

De-a fi în toate iubitori

Şi de a fi, plini de respect

Unii altora, folositori

Şi gândul lor să fie drept;

Să iubească şi natura

Şi tot ce este-n jurul său

Să-ngrijească creatura

Ce a creat-o Dumnezeu.

Fie în tot egalitate

Şi orice lucru mic sau mare

Judecat doar cu dreptate.

Pacea, e binecuvântare.

-,,Iată! Lumea mă iubeşte"

(spune Pacea bucuroasă)

De-asta Pace mă numeşte!

Aduc doar bucurie-n casă!

Căci Pacea, e de la Dumnezeu

Şi El a spus -,,Să fie pace"!

Oameni buni fie mereu

Şi inimi pline doar de pace".



******************************



Războiul, atent a ascultat

Gândea la tot ce-a auzit

Neştiind ce să răspundă, a plecat

Şi... cu Libertatea s-a-ntâlnit.

Şi o întreabă şi pe ea;

-,,De ce te cheamă Libertatea"?

Răspunsul prompt ea îl avea

-,,Pentru c-ajut umanitatea"!

Nu sunt ca tine ce distrugi

Pe toată omenirea

Apoi te vaiţi şi iarăşi plângi

În tine e nedumerirea;

Toţi te privesc cu mare spaimă

Fug...şi se ascund de tine

Pe unde-ajungi e numai teamă

Auzi strigând:,, Războiul vine!"

Rămâi apoi însingurat

Şi te cutremuri însuţi tu

Auzi strigând multiplicat

,,Războiul nu! Războiul nu"!



*****************************



Eu, Libertatea-s de folos

Lumea întreagă o ajut

Ei se dezvoltă-armonios

În libertate e frumos

Ceva oricând au de făcut

Învaţă tot ce n-au ştiut

Nimic nu e necunoscut

Şi au primit ce n-au avut.

Ajut copiii ca să crească

Şi să trăiască-n libertate

Le-asigur şi Patria Cerească

Le dau ce vor şi ce se poate

Doar ei să vrea, să îşi dorească

Cu Dumnezeu să aibe parte.

Toţi liberi trebuie să fie

Şi să nu stea tăcuţi în cuşti

Să stea, în libertate-n bucurie!

Şi nu-ngroziţi de nişte puşti!

Omul când este-n libertate,

Face tot ce îşi doreşte

Strânge, adună, face fapte

Şi-ncă, nu mai pridideşte

De-a mulţumi că este pace

Că-n libertate el munceşte.

Căci este-o mare realizare

Să trăieşti în libertate

Şi este o binecuvântare

Mare cât nu se mai poate.



******************************



Şi-apoi Războiul a plecat

Vorbind mărunt şi-ngândurat

Şi s-a-ntrebat tot întrebat

Ce are, de toţi l-au alungat?

Toţi fug de el nimeni nu-l vrea

Şi toţi îi spun că nu e bun

Şi îl întreabă, ce mai vrea?

Că rău, făcut-a prea destul!

Preocupat cum el mergea

Simţi un tremur şi ochii îi ridică!

În faţa lui mare scria;

Aicea e, BISERICĂ!

Intră şi el şi a văzut

Cum toţi stăteau în rugăciune

El singur şi necunoscut

Totul vedea ca pe-o minune!

Adunate împreună

Se găseau acolo toate

Într-o corolă de lumină

Pace şi cu libertate

Liniştea şi cu dreptatea

Iubirea şi cu bunătatea

Dragostea, prietenia

Bucuria, veselia

Erau încă multe alte

Inclusiv egalitate!

Şi de Domnul îndemnat

Războiul a îngenuncheat

Domnului el s-a rugat

Sacul tot a deşertat.

Din acea zi de durere

O zi atât de însemnată

Războiul, s-a numit Tăcere

Şi Dumnezeu îi este Tată.



Amin

15.12.2011 Firenze