Poezie Drumul pribegiei

DRUMUL PRIBEGIEI



Ştim bine unde se sfârşeşte

Acest traseu îngust, spinos

Bine-nţeles că se-mplineşte

Scriptura care ne vorbeşte

De-un trai etern, nedureros

Pe care sufletu-l doreşte.



Din ceasu-n care-am fost chemaţi

Să ne-mbarcăm spre veşnicie

Am fost huliţi, ameninţaţi

De cei ce nu-s ai noştrii fraţi.

Dar arde-n noi acea făclie

Cu care fost-am înzestraţi.



Călătorim nu spre genune

Cum ar dori mulţi oponenţi

Ci-avem pe Terra misiune

Şi-o împlinim cu pasiune

Căci nu vrem să fim corigenţi

La trai ornat cu rugăciune.



Pe cale-s gropi şi mărăcini

Dar nu ne-mpiedică umblarea

Ştim că în Plaiul cu mulţi crini

Vor fi explozii de lumini

Să însoţească desfătarea,

Să fim de bucurie plini.



Ştim bine care e finalul

Acestui drum îngust, pietros

Ne îndreptăm către Limanul

Unde, nicicând, nu va fi clanul

Ce-L ponegreşte pe Hristos

Şi-ar vrea să-I nimicească Planul.



George Cornici/ 15 Decembrie, 2011