Poezie Craii

Atâtea stele-au fost înscrise

În viaţa înţeleaptă-a lor,

Dar nici un astru, chemător,

N-a fost ca-acest ce răsărise.



Atracţia neînţeleasă

Ca dor îi zbuciumă în piept:

Un undeva pe loc aştept,

În undeva pornesc de-acasă.



Parcă turnau razele viaţă –

Păşiră înspre dânsa-n drum

Din existenţele de scrum

Şi socotelile de piaţă.



Steaua-i îndreaptă fără carte

De la bazar la alt bazar

Din timpurile în zadar

În viitor de Libertate.



Ea răsărea ca să-i îndrume

De la oraş la alt oraş

De coborâră-ntr-un sălaş

Din înălţimile de lume.



Le fu atenţia privirii

De la o ţară-n alte ţări

Din numeroase căutări

La înţelegerea găsirii.



Tot cuvântându-le-n lumine

De la un plai la un alt plai,

Până când fericiţii crai

S-au regăsit aici pe sine.



Cum pentru toţi, cum pentru nimeni

Luceafărul vestea de sus

Şi, însfârşit, ei şi-au ajuns

Înflăcăratul dor din inimi…



Cu viaţa plină şi senină

Magii acasă s-au întors.

Iar steaua coborî în jos

Ca şi o cruce de lumină.