Poezie Iubire Sfanta (1)

Când mi-amintesc de mama care m-a crescut

De multele ei lacrimi ce-au curs de dragul meu

De zâmbetul ei larg când bine am făcut

De grija ei când mi-a fost cel mai greu..



Când mi-amintesc de nopţile de veghe

În care tatăl meu cu mine suferea

De mâna lui cea plină de putere

Ce cu blândeţe jertfitoare m-ajuta..



Atunci la Tatăl meu din ceruri mă gândesc

Şi inima Lui tandră o cunosc mai mult

El este mai presus de-ai mei – ce ştiu cât mă iubesc

Şi binele îmi vor prin tot ce-mi fac şi-mi spun.



“Răbdare” – aud o şoaptă prin Cuvânt..

El poate face tot ce eu îi cer umil

Dar din Iubire Sfântă El nu răspunde-oricând

Ci va-mplini orice, frumos, la timpul Lui!



(31 octombrie 2010)