Poezie Dărnicia (2)

Când faci un bine unui copilaș,

Când simți alături cu cel încercat,

Sau poate, când îmbraci un copilaș

Ce-a rămas gol, când totul e 'necat

Și dus de ape și e disperat,

Sau poate de păriți abandonat.

Atunci când de-o nevoie ai știut,

De-ai complectat și-un bine ai făcut,

Sau când pe un sărac l-ai ajutat,

Să știi, pe Domnul L-ai împrumutat!



Să nu te scuzi , că tu nu ești bogat.

Dă partea Domnului, din ce ți-a dat!

Tu ai, că de la El tu ai primit:

Viață, sănătate, sau nu ești mulțumit?

Că ani de-a rândul, grija ți-a purtat,

N-ai fost lipsit, flămând, abandonat.



Când ai strigat spre Domnul, nu te-a ascultat?

A fost nepăsător când L-ai chemat?

Aceeași dragoste ce El ți-a arătat,

Și tu o datorezi neâncetat.

Căci darul tău e-o jertfă primită,

Ce răspândește un miros plăcut,

Mireazmă ce spre Dumnezeu se-ndreaptă,

Pe-altarul Său, când binele-ai făcut.