Poezie Pe marea mea

Pe marea mea



Pe marea mea e pace,liniste deplina



Caci stiu-la carma Domnul e Stapan!



Plin de sperante dorm sub luna plina



Plutind usor si lin spre-un nou Taram.







Si-n dimineti cu raze calzi de Har



Ochi-mi credintei vad in zare Malul-Vesnicia



Si-n seri cu stele stralucind... a jar



Duios imi poarta valul marii-"bucuria"!







Deodata-i furtuna si vantu-a turbat



Valuri uriase lovesc furioase -n barca



-Unde esti Doamne? Unde-Ai plecat?



-Nu vezi ce necaz,ce ispita ma-ncearca?







Imi umple corabia-"galoane de grijuri"



Si-o "boala" cumplita ajunge pe punte,



Puhoi de-ntristari se zaresc printre valuri



Unde e Domnul? De ce se ascunde?







Domnu-I la carma,dar ..doarme...se pare!



-Trezeste Stapane!,ma scapa -ca pier!



Recunosc,nu mai pot,furuna-i prea mare



Indreapta-mi corabia din nou-catre Cer!







"- Fi linistit Eu sant aici...mereu"



"-Tacere!" ...si totul e din nou ca ieri



"-Tu ai uitat?...Eu Sant!, Atotputernic!,Dumnezeu!"



...E soare iar...si raze calzi ....si mangaieri.







Ah! de-as putea sa dorm in barca langa Domnul



In mijlocul furtunii, plin de pace



Sa-mi fie linistit,usor si dulce somnul



Caci stiu ; la glasul Lui vantul... si marea -tace!







Si-n dimineti cu raze calzi de Har



Sa pot sa vad cu ochi-mi de furtuna intariti



In zare, parca-n aur stralucind-un Mal



Si sa aud si-alti marinari, cum canta fericiti!







Si-n albe nopti cu stele de fagaduinta



Privind cu siguranta catre viitor



Umplut de Pace Sfanta si Credinta



Sa-mi poarte "bucuria"-valul lin usor!



Chicago 11/01/11