Poezie De ce-ai ales să mori Isuse?

De ce-ai ales să mori Isuse,

În locul meu, în locul lui,

De ce ai coborât din slavă,

Să bei paharul amărui?



De ce-ai ales să laşi splendoarea

Şi să cobori în văi de plângeri,

De ce ai acceptat durerea,

În loc să fii slujit de îngeri?



De ce-ai ales să porţi cununa,

Ce-a împletit-o omenirea,

De ce-ai purtat spinii trădării,

Când Tu ai dat în schimb iubirea?



De ce-ai întins mâini amândouă,

Să batem cuiele ruşinii,

De ce Te-ai umilit Isuse,

Când Te scuipau râzând, păgânii?



De ce-ai tăcut, Fiu al durerii,

Sub ploi de pietre şi de bice,

De ce găsit-ai îndurare,

Pentru neroditoare spice?



De ce şi-acuma omenirea,

Se-mparte-n două, de milenii,

De ce prin Tine se măsoară,

Clipa şi anul şi decenii?



De ce ai plâns...o, Doamne Sfinte

Şi-ai implorat din cer iertarea,

De ce ne-ai izbăvit Isuse

Şi-ai despicat în două marea?



De ce şi azi mai vrei Preasfinte,

Să bei pân´ la sfârşit paharul,

De ce îmi dai mereu iertare,

Când zilnic eu Îţi dau Calvarul?



“De ce-a ales?” Se-aude-n zare,

Un glas de heruvimi, în cor.

“Din dragoste nemărginită,

S-a dat pentru al Său popor”



O seminţie preoţească

Suntem, prin sângele-I vărsat,

Prin El primit-am eu iertarea,

Prin har sunt azi, răscumpărat!



12/12/11, Barcelona