Poezie Trezire (1)

Trezire



Din valu-acestei lumi deşarte,

Din întunericul care-o cuprinde,

Din confuzia-n care se zbate

Când focu-i gata de-a s-aprinde,

Tu poţi, de vrei, să te trezeşti

Şi-o altă viaţă, să-ţi trăieşti!



E-o viaţa nouă, ce te-mbie

Să te trezeşti spre ascultare,

De-al Domnului Cuvânt ce scrie

Că eşti chemat la transformare

Prin planul cel de mântuire,

Expus la Golgota-n jertfire.



Pe munte sus s-a-nfipt o cruce

Cu-a Sa sfântă neprihănire,

Care prin sângele-I ne-aduce

Cea mai frumoasă izbăvire,

Prin cel ce este Domn Hristos

Ce-a coborât din ceruri, jos.



El n-a venit să ne constrângă

De-a asculta a Lui chemare,

Ci vrea ca haru-I să ne-ajungă

Vrea să-i aflăm iubirea-I mare

Prin faptul c-atât ne-a iubit,

Căci la Calvar viaţa, Şi-a jertfit.



Flavius Laurian Duverna

12 decembrie 2011