Poezie S-a dezbrăcat de slavă

DEZBRĂCAT DE SLAVĂ



S-a dezbrăcat de haina cea cerească

Atunci când a venit în lumea cu noroi

C-a vrut pe cei înlănţuiţi să-i dezrobească,

Din robi netrebnici să facă sfinţi eroi.



A părăsit grădini cu-alei încântătoare,

Cetatea construită de Meşterul Zidar

Şi a plecat spre Terra scăldată-n nepăsare

Să-ndrepte omenirea spre veşnicul Hotar.



Când a privit spre-o iesle săracă, în Iudea

A zis: „E locul stabilit de Tată Creator

Unde să-mi fac intrarea, s-aduc din ceruri cheia

Ce poate să deschidă un drum spre viitor.”



De dragul Mântuirii a renunţat la slavă

Şi a-nceput lucrarea cu-n zel de Sus adus

A pus fiori divini în ce era epavă

Şi a uimit noroade prin ce-a avut de spus...



Vorbit-a despre planul gândit de Trinitate

Prin care toţi pribegii cu Nemurirea-n gând

Pot să-nţeleagă taina ce naşte demnitate

Şi pot cunoaşte bine Cine-i Păstorul blând.



S-a dus la mulţi bolnavi să ducă vindecare,

S-a dus la îndrăciţi s-atace legiuni

Mergând din loc în loc El răspândea candoare

Şi transforma-n verdeaţă întinse uscăciuni.



A proclamat cu patos principii şi mesaje

Ce pot deschide-n om dorinţa pentru Rai

Pe răni n-a pus noroaie ci bandaje,

Pe capul nimănui n-a pus cununi de scai.



Speranţa ce-a sădit-o în fiinţe prăbuşite

S-a dezvoltat în crez ce nu-i de vânt purtat

A pus orientare în inimi răvăşite

De zbuciumul din mediul cu trudă încărcat.



De ce a vrut să vină să facă împăcare?

O, Fiul ne iubeşte cum nimeni n-a iubit

Şi-a dat dovadă clară, atunici, prin Întrupare

Şi de atunci încoace, că-n har ne-a-nvăluit.



George Cornici/ 10 Decembrie, 2011