Poezie Departe... la răsărit de România

...Departe... la răsărit de România

De munţi şi râuri, şesuri cu livezi şi vii

În Iudea s-a născut Isus, Mesia

Un copil Preasfânt, promis din veşnicii

El era smerit şi plin de bunătate

Plin de iubire, pace, dragoste şi har

Dar oamenii l-au condamnat la moarte

Pe crucea amară a suferinţei, la Calvar.



La Golgota Isus ne-a dăruit viaţă

Prin jertfa sfântă şi sânge preacurat

Prin ani şi veacuri Steaua de speranţă

Ne luminează calea şi astăzi neâncetat

Au încercat tiranii ca să-i stingă focul

Dar în cântar au fost găsiţi uşori şi goi

Căci scânteia dragostei a aprins şi locul

Unde trăiesc români, ai cerului eroi.



Isus a cunoscut durerea şi tortura

Atunci când suferea pe cruce răstignit

N-a putut privi la El nici chiar natura

Când Creatorul lumii fuse-se chinuit

Poate că stropii de rouă sânt lacrimi din cer

Iar iubirea-i parfumul de crini ce înfloresc

Căci eterna mireasmă plină de mângâieri

Se simte şi-n cântecul de dor românesc.



...Este pe pământ... o ţară - România

Cu oameni simpli, sinceri şi la suflet buni

Unde Domnul mai revarsă încă bucuria

Şi-n adunări lucrează cu semne şi minuni

El cu răbdare stă la uşa inimii şi bate...

Cu dragoste şi milă aşteaptă să te pocăieşti

Căci izvorul sfânt a tainicei iubiri curate

Mai curge încă pe plaiul ţării româneşti.





*******