Poezie Ca fetele lui Telofhad

Ca fetele lui Ţelofhad





Numeri 27:1-11, 36:1-12

Iosua 17:1-6





Când au ajuns în Canaan

Şi ţara li se împărţise

Copiilor lui Avraam,

O seminţie nu primise



Nici o avere, nici moşii.

E seminţia lui Manase.

Pentru că n-avusese fii,

Avere n-a primit, s-o lase



Fetelor, că avea vreo cinci

Bătrânul Ţelofhad, ca tată.

Şi ele-au hotărât atunci

Să nu renunţe niciodată



La dreptul ce l-ar fi primit

Dac-ar fi fost băieţi şi ele.

La Moise, toate au venit

Chiar la a cortului intrare



Unde stăteau toţi adunaţi

Cu cei mai mari ai lor, în faţă

Şi aşteptau cu toţi, miraţi

De cererea lor îndrăzneaţă.



Ziceau ei: "Nu s-a pomenit

Să ceară fetele avere!

Ele cum de s-or fi gândit?

Dar ce, Moise dă oricui cere?



Poate că, ce s-ar cuveni

Familia lor să primească,

Tot nouă ne-o va împărţi,

Ca partea noastră să mai crească!"



Dar iată, Moise a ieşit

Cu preotul din cort, s-asculte!

Pe cele cinci fete-au poftit

Şi printre murmurele multe,



Una din fete a rostit

Dorinţa lor , cea arzătoare,

Vorbind atent, cu grai smerit:

"O, fraţi bătrâni,drept este oare





Să piară azi din Israel

Numele seminţiei noastre?

Să n-aibă pomenire-n el

Numele nostru vechi, Manase?



Căci tatăl nostru n-a greşit

Şi n-a făcut păcate grele.

Nu-i printre cei ce-au răzvrătit

Poporul. Nici n-a făcut rele,



Ci a murit la vremea lui,

Când Domnul l-a chemat acasă.

De ce să daţi azi orişicui

Ce-i drept a fi la noi în casă?



Mulţimea toată-a amuţit

Şi toţi stăteau în aşteptare.

Dar Moise, calm, nu s-a grăbit

Să dea răspuns. Avea răbdare,



Căci era lucru delicat

Ce au cerut aceste fete.

El nu era edificat

Şi-a mers la Domnul, să-L întrebe.



Ce bine-i să nu te grăbeşti

Să iei decizii importante!

Cu Domnul să te sfătuieşti,

Să ceri părerea Lui în toate!



Moise aşa a procedat;

Făcând la toţi un semn să tacă,

A mers în cort şi a-ntrebat

Pe Domnul, ce e drept să facă.



Şi Domnul i-a răspuns din nor:

"Aceste fete au dreptate!!

Şi în auzul tuturor

I-a zis lui Moise: "Fă-le parte,



Să aibă şi ele moşii

La fel ca rudele lor, toate!

Şi când un om nu are fii,

Atunci, a moşteni se poate



Şi fetele, când nu au fraţi,

Aceeaşi parte din moşie;

Dar să îşi aleagă bărbaţi

Doar din aceeaşi seminţie".



Pământul tot, e-al Domnului!

Deci nimeni să nu-l mai împartă

Decât doar, după voia Lui,

Căci numai aşa o să poată



Să fie păstrat sănătos,

Curat mereu şi plin de viaţă

Cum l-a creat El, bucuros,

În a Genesei dimineaţă!



Doamne, văzând cum ai răspuns

Acestor fete minunate,

Cu ochii îndreptaţi în sus,

Venim, surori în Tine, toate



Să-ţi cerem:" Doamne, şi de noi

Să Te înduri, să ne faci parte

De moştenirea vieţii noi

Ce-ai câştigat-o Tu, prin moarte!



Noi nu avem soţi credincioşi

Să stea de strajă, pentru casă,

Să-ţi fie preoţi bucuroşi.

De-aceea, Doamne,astăzi lasă



Peste copiii ce-i avem

Sfânta Ta binecuvântare.

C-aşa ai spus: când noi credem,

Tu ne vei da a Ta-ndurare.



Aşa ne-ai spus în cartea Ta:

"Crede, şi-avea-vei mântuire

Şi tu, şi toată casa ta!"

De-aceea, Doamne, cu smerire



Ca fetele lui Telofhad

Venim,-naintea feţei Tale

Că şi la noi în inimi ard

Dorinţi de-a merge pe-a Ta cale.



Ai noştri dragi să fie-ai Tăi

Şi să rămână pe vecie.

Nu-i lăsa Tu printre cei răi,

Azi Te rugăm. Aşa să fie!