Poezie De ce-ai venit o, Prunc iubit?

De ce-ai venit o, Prunc iubit?



De ce-ai venit o, Prunc iubit

Din locurile sfinte, cereşti,

La noi în locuri pământeşti,

Să fii sărac, să fii smerit

Şi pân-la urmă, răstignit?



Ce Te-a mânat să părăseşti

O slavă-n gloria-Ţi deplină,

În lumi ce cântă, nu suspină

Şi cu-omu-aici să locuieşti,

Şi-a lui dureri să le trăieşti?



De firea Ta Dumnezeească

Te-ai dezbrăcat, ca să rămâi,

Cu dragostea drept căpătâi,

Ca viaţa-mi iarăşi să renască

Spre gloria sfântă, cerească!



După căderea mare în păcat

A primilor oameni creaţi,

Ei pentru-a fi răscumpăraţi

Ca preţ de jertfă Tu Te-ai dat,

Şi-al morţii blestem L-ai luat!



Şi L-ai purtat în greul vieţii

Sub istovirea cea mai cruntă,

Când voinţa-Ţi părea-nfrântă

De norii crunţi şi vălul ceţii,

În roua rece, a dimineţii!



Dar ai învins, şi-ai capturat

În dragostea cea jertfitoare

La Golgota-n crucificare,

A morţii vrajă!... M-ai salvat,

Prin sânge sunt răscumpărat!



Flavius Laurian Duverna

11 decembrie 2011