Poezie Părăseşte îngrijorarea

(Matei 6;25)



Când apare îngrijorarea

şi cuprinde a ta fiinţă,

se întunecă şi zarea

căci nu mai zăreşti scăparea

te trezeşti în necredinţă.



Eu îţi spun acum degrabă,

de te-ngrijorezi mereu

cu credinţa aceasta slabă,

ce te ţine rob şi roabă

Îl răneşti pe Dumnezeu!



El ne spune-n sfânta Carte

să ne-ncredem pe deplin.

De e zi sau este noapte

nu lăsa străine şoapte

să-ţi aducă al lor venin.



Dacă ai un colţ de pâine,

El Stăpânul, toate ştie!

Vine El să te aline…

nu te-ngrijora! Că vine

El îţi poartă grija ţie.



Uită-te la crini în vale

cât sunt de împodobiţi!

I-a înmiresmat pe cale,

poartă amprenta slavei Sale,

sunt o pildă pentru sfinţi!



Dacă asfel grijă poartă

chiar de iarba de pe câmp,

Ştie şi de a ta soartă,

te încrede şi aşteaptă…

Că El vine chiar la timp.



Pentru ziua cea de mâine,

nu te mai îngrijora!

Că de unde-o să ai pâine,

cum o să trăieşti tu mâine,

este numai grija Sa!



Nu te-ngrijora degeaba

ca-şi cei din jurul tău.

Neamurile aleargă-n grabă

se frământă pe degeaba

tu te-ncrede-n Dumnezeu!



Şi în orice zi creştine,

crede-n Dumnezeul tău!

El cunoaşte cel mai bine

se-ngrijeşte şi de tine,

şi te poartă-n harul Său.



Amin

Zalau,1o Dec. 2011