Poezie Vorbind cu Duhul

Vorbind deschis cu duhul meu,

Prin fraze lungi şi chinuite

Simţeam fiori din Dumnezeu,

Printre cuvinte obosite.



Am început să plâng în Duh

Şi lacrimi inundau Pământul,

Ca ploaia caldă din văzduh,

Ce îmi spală veşmântul.



Oh, Duhule care te zbaţi

În trupul meu făcut din tină,

Putea-vei oare ca să ierţi

Din al meu suflet, orice vină?



Să laşi ca susurul Tău blând,

S-aline orice întristări,

Şi să le-arunci cât mai curând

Într-un ocean de dulci uitări.



Descătuşat să fiu de vină,

Şi să fugim în veşnicie

Să stăm cu Domnul Sfânt la Cină,

Plângând cu El, de bucurie.