Poezie Din partea ta, ce dai?

Ai fi putut să fii un bun samaritean,

De te opreai din drum, s-ajuţi pe-acel sărman,

Dar ai trecut pasiv, privind chiar cu mânie,

Cum de-a-ndrăznit săracul, să-ţi ceară ceva ţie.



Nu te-a durut tristeţea din ochii lui în lacrimi,

Nici rana sa adâncă, nici viaţa lui de patimi,

În tremuratul vocii, în ampla tânguire,

Nu ai văzut amarul şi-a lui nădăjduire.



Văzut-ai prieten dragă, doar ce ai vrut să vezi,

Dar dincolo de fapte, mai mult e decât crezi,

Un suflet ce vibrează-n acord cu Dumnezeu,

Se-apleacă-ntotdeauna s-ajute-un om la greu.



Nu ştii-vei niciodată de ce în lumea asta,

Unii primesc doar lauri şi alţii doar năpasta,

Vase de lut, de cinste, sau vase de ocară,

O viaţă-ndestulată, sau una grea, amară,



Domnul le rânduieşte! Tu fii om orişicând,

Să porţi iubirea-n suflet, în inimă şi gând,

Nu judeca, nu râde, nu fii părtinitor,

Căci haina nu te face nicicând nemuritor.



Să-ţi aminteşti de pilda bogatului sărman,

De Lazăr, amărâtul, bogat fără un ban,

Când Domnul cântărit-a trăirea celor doi,

Care a fost verdictul, spre viaţa de apoi?



Ai fi putut să fii un bun samaritean,

Dar ai trecut în fugă pe lângă-acel sărman,

Ai luat cu tin-fărâma şi bruma de speranţă,

Ce o nutrea săracu-n trudita sa viaţă.



Gândeşte înainte de-a face-un pas sau doi,

Deciziile pripite te trag spre înapoi,

Priveşti cu mulţumire ce eşti, la câte ai,

Dar pentru cer prieten, din partea ta, ce dai?



30/10/12, Barcelona