Poezie Să ascult...

Când cineva vorbeşte, să ascult.

Dar,..... mintea omului lucrează!

Şi gândurile lui, aleargă tare mult!

Eu stau atent,...... în linişte, tăcut

Dar.... mintea mea, îmi evadează!



Cum oare pot..... s-o direcţionez!

Ca vorba toată....să fie ascultată!

Gândul, cum pot să-l concentrez!

Ascultul, încerc, să îl perfecţionez

Iar mintea mea, să-mi fi-eliberată.



O Doamne! Cum pot să procedez

Şi oare,cum să fac să mă opresc?

Oricât de mult aş vrea, să fiu treaz

Cum este soarele, ziua în amiaz

Oricât m-aş strădui,.. nu reuşesc.



Stau şi-ascult, cu mintea hotărâtă

S-ascult, tot ceea, ce mi se spune!

Să fiu atent, la, acela ce cuvântă

Ca să-nţeleg, ceea ce îmi explică

Dar..nimic nimic nu mă pătrunde!



Şi dintr-o dată aşa, mă pomenesc

Că mintea mea....... este hoinară

Cu gândul, tot pe-alături, rătăcesc

La, multe alte lucruri mă gândesc.

Nimic nu înţeleg, sunt, pe dinafară!



O Doamne! Tu mintea mea opreşte

N-o mai lăsa... deloc să rătăcească

Şi gândul meu, în Tine-l stabileşte

Doamne! Săraca inimă-ndrăzneşte

A-Ţi cere, iubirea Ta să mă păzească.



Amin

10.12.2011 Firenze