Poezie Pruncul Isus (1)

Pruncul Isus



Undeva,... într-o cetate

S-a născut Pruncul Isus,

Cel din vremuri depărtate

Aşa cum profeţii-au spus,

’N Betleemul din Iudeea

Cum scris ne-a lăsat Miheea.



Într-un staul S-a născut,

Şi-ntr-o iesle-a fost culcat,

După ce-a fost cunoscut

Şi-n scutecele înfăşat,

C-animalele suflând

Căldură să-I dea pe rând.



Astfel L-au găsit păstorii

Când în zori de dimineaţă

Au venit ca urătorii

Să vadă Copilu-n faţă,

S-afle pe Mântuitorul,

Cel ce-o izbăvi poporul.



Îngeri zicând, i-anunţase

Ca să meargă în cetate,

Şi-astfel pe Copil aflase

Cum se născuse în noapte,

Fiind acolo-n poposire

Părinţii-ntru odihnire.



Şi le-au spus cum au cântat

Îngerii şi-oastea cerească,

Pentru-al lor Domn Împărat

Venit ca să-i izbăvească,

Din păcatul strămoşesc

În care toţi vieţuiesc:



,,Slavă-n locurile înalte

Pentru acel ce-I Dumnezeu!

Pacea-n susur să tresalte

Cu ecouri spre apogeu,

Între oameni plăcuţi Lui

Pe faţa pământului!”



Flavius Laurian Duverna

10 decembrie 2011