Poezie Minciuna (2)

E descrisă în cuvînt

O luptă ce greu ne-ncearcă

Care lasă-adîncă pată,

Pentru toţi de pe pămînt



Cît de des e folosită

Şi în vorbă şi în gind

Uneori e acoperită,

Dar e scrisă în cuvint!



Dar de unde vine oare?

Şi cum este lanţul ei?

Haideţi să dăm ascultare

Căci minciuna-i la cei răi!



Este simplă, şi te-mbie

Să o foloseşti mereu,

Dar te leagă ca urgie

Despărţit de Dumnezeu!



Minciuna de circumstanţe

Parcă mereu te-a scuzat

De la ea, e o distanţă

La un lucru-adevărat



Unii-o folosesc intruna

Zi de zi în ea se zbat,

Nu-nţelec că nu e bună

La-un creştin adevărat



Unii spun minciuni intruna

Nici pe ei nu se mai cred,

E destul sa guşti doar una

Şi-apoi ele vin pe rind



Ride diavolul cind vede,

Căci creştini o folosesc

Dînd aşa diverse forme

În schimb totuş, ei minţesc



Minciună e frate dragă,

Tot ce nu e adevar,

Chear de-o ţii tu în desagă

Îmbrăcată-n adevăr!



Tot ce vine din izvoare

De venin şi de otravă,

Îţi aduce-npovorare

Să nu mai vezi slăvita slavă



Slva Dlui va creşte

Cînd vei spune adevărul,

Nu minţi, că ura creşte

Şi dărîmă tot poporul.



Din pruncie e lipită

De copilul cel din braţe

Care tindă ca să mintă

Cînd îi dai cite-o povaţă.



Tineri şi oameni în vîrstă

Ţin emblema ei în braţe,

Nu-nţeleg, că poartă cursă

Ascunzind unele fapte



Dar să stiţi, o fraţi în Domnul!

Căci minciuna şi-a ei fapte,

Roade adînc , taie elanul,

Urma ei duce la moarte.



Nu ştiţi! scrie în Scriptura

Toţi acei ce-s mincinoşi

Poartă-aşa o armătură

Ca şi cei ce-s ucigaşi.



N-o purtaţi ca un tezau!

O minciună cît de mică

Că ea crete, şi dărimă

Niciodată nu ridică!



N-o purta ca pe o haină,

Aşa cind crezi că ai nevoie

Hai distruge-i orice fărmă,

Căci atrage-n ea urgie



Nu minţi, nici chear în minte

Căci Domnul te-a cercetat

Ştie totul dinainte

Şi îţi scrie vinovat!



Orice vorbă mincinoasă

Are-n urma ei un duh,

Chear de pare-armonioasă

Te aruncă în abis!



Cind a vrut ca judecata

Domnul s-o dea lui Ahab

S-a strigat* cine e gata?

S-amăgească pe-mpărat?



Şi s-a dus, un duh obraznic,

Chear in faţa celui sfînt,

Arătînd că e cucernic

Amăgindu-l prin cuvînt.



Voi fii un duh de minciună!

În gura l-ai săi proroci

Şi-i voi da învăţătură

Mincinoasă fără rost.



Şi aşa lupta minciunii,

S-a coborît peste ei

Şi-a nceput să prorocească

Doar minciună , dragii mei!



Degeaba se scoală Mica,

Şi le dă divinul sfat

Căci ei n-ascultă nimica,

Minciuna i-a captivate!



Doamne scapă de minciună

Azi poporul adunat,

Şterge Doamne orice urmă,

Vrem un cuget nou, curat!



Vrem surorile şi fraţii

Să scăpăm de-aste urgii,

Să nu fim ca vinovaţii

Ce nu beau din ape vii



Nu-i minciuna nicicînd scuză

Nu crede că nu-i nimic

Ea să ştii i-o legătura

Să nu mai fii mîntuit.



Nu trăii tot în minciună,

Întinînd cugetul tău,

Adevărul e-n Scriptură

Mergi tot pe făgaşul său!



Numai cei ce se adapă

Din izvoarele de sus

Vede că minciuna-i luptă,

Şi laţ pentru cel răpus



N-o lua pe ocolite,

În ce-i cu dublu-nţeles

Căci Isus El totul vede,

Ştie şi ce nu ai zis!



Nu te încurca-n minciună,

Că mîine va trebuii

Să mai spui alta mai nouă

Ca, pe prima s-o susţii!



Scapă Doamene azi toţi fraţii

De aceste viclenii,

De minciuni, azi dă-ne graţii

Şi har de a biruii!



Şi copiii, şi părinţii

Să se lupte-n adevăr,

Adevărul să unească

Orice casă din popor.



Orice om din adunare

Să guste izvorul viu.

Şi făr de minciuni în viaţă

Cu lumina in pustiu



Vrem ca fructul de lumină

Adevărul ce e dat,

Să ne ia pe toţi de mînă

Şi izbînda lui ca sfat.



Orice luptă de minciună,

Să dispară dintre noi!

Azi în rugă mînă-n mînă

Să curgă puteri şuvoi.



Şi de astăzi înainte,

Să ne rugăm cu mult zel.

Orice minciună să piară,

Fără dreptul de apel!



Domnul, poate să lucreze

Dacă vrei a fii salvat.

Dar de-o ţii strîns lîngă tine

Degeba s-a dat un sfat.



Sigur sunt şi alte lupte,

Ce sunt puse în vizor,

Nu au niciuna azi scuze,

Vrem popor biruitor!



Adevăr, divină haină

Hai îmbracă-ne pe toţi

Mijlocim, adesea-n taină

Dar din luptă, tu ne scoţi



Fă lumina, Ta în inimi

Un far pentru veşnicii,

Rupe a minciunii funii

Fă din noi fiinţe vii!



Şi in sfînta Ta cetate

Sus mai sus in veşnicii

Să ajunga atunci toţi fraţii

Care-au băut ape vii!

amin