Poezie Răstignirea (1)

În durerea cea mai grea

Şi în noaptea cea mai mare

Cînd Domnul Isus mergea

Spre sala de judecată



Stau şi-aşteaptă înfieraţi

Cărturari şi fariseii

Iuda numără arginţi

Iar Pilat aşteaptă-evreii



A ajuns Isus la el

Ca Om însoţit de gloate

Este singur ,singurel

Şi afară este noapte



Cu ce vină îl pîrîţi?

Întreabă Pilat în noapte

Iată zice că-i mpărat

Şi face ceartă-n cetate



Eşti aşa precum s-a spus

Împărat cu slavă mare?

Dar Isus nu i-a răspuns

Chear atunci la întrebare



Nu-mi răspunzi? Nu şti că pot?

Să îţi dau eliberarea

N-ai puteri că tu eşti om

Iar Eu fac răscumpărarea



Dar să şti că-s Împărat

Dar n-am aici-mpărăţia

Căci ai mei ar fi-apărat

Şi pe Min şi mpărăţia



Atunci Pilat îi rosti

Încurcat peste măsură

Atunci vei împărăţi

Tu în vremea de pe urmă



N-ai avea puteri deloc

De n-ai fi primit de sus

Cei ce m-au dus în acest loc

Au o vină mai presus







De aceia m-am născut

În viaţa trecătoare

Pentru ceasu-acesta sunt

Ca să scriu pe veci iertare



Eu sunt pentru adevăr

Am adus din cer draptate

Iar acel nepăsător

Nu are in ceruri parte



Ce e adevărul oare?

Atunci Pilat a-ntrebat

Dar răspunsul la-ntrebare

Pilat n-a mai căpătat



În furia lor cea mare

Iudeii îl cer de zor

Să-l ducă la răsticnire

Pe Mesia-mpăratul lor



Pilat vru să-i deie drumul

Căci vină nu i-a aflat

Dar ei strigau’’ răstigneşte-l

Vrem Baraba liberat



Ce ciudat, ce urîciune

Un tîlhar eliberat

Iar Isus ce numai bine

A făcut, l-au comdamnat



Baraba cu mîini de sînge

Iese din cenzura grea

Iar Isus bătut cu bice

Urcă inspre Golgota



Suie dealul Căpăţînii

Corpul tot e vînătăi

Cade sub povara crucii

Lovit de ai săi călăi



Plîng femeile în taină

Înapoia lui mergînd

Pe el poartă-o altă haină

Peste corpul sîngerînd





Nu mă plîngeţi voi pe mine

Zise Isus suspinind

Plîngeţi-vă pe voi mai bine

Căci vă vor lua la rînd



Ce vor face cu voi oare

Voi toţi copilaşii mei

Vor băga în închisoare

Va vor arunca la lei



Dar v-am dat aici o pildă

Ca să puteţi suferi

Căci Eu vă voi da izbîndă

Ca să puteţi birui



Simone de la Cirena

Te-au oprit cei înarmaţi

Să îi duci crucea de-acuma

Pîn unde-s crucificaţi



Oare ce-ai simţit atuncea

Tu puternic iar el slab

Cît de grea îi era crucea

Parcă-aş vreaca să te-ntreb



Dar povara omenirii

Apăsa cu mult mai greu

Îl durea păcatul lumii

Pe Fiul Lui Dumnezeu



Hainele i le-au luat

Iar cămaşa nu mai este

Căci la sorţ ea a picat

Un ostaş o luă de zestre



Cuie-n mîini mari i-au bătut

Şi piroane în picioare

Vai ce mult a chinuit

Pentru noi s-avem salvare



Plin de răni şi vînătăi

A strigat atunci mi-e sete

Dar apă nu i s-a dat

Ci oţet într-un burete



S-a sfîrşit se auzi

Cuvînt ce împarte-n două

Căci Isus a biruit

Ne-a adus salvarea nouă



Căci prin jertfa lui avem

O iertare de păcate

Pe cari nu o dobîndeam

De el nu mergea la moarte



Pămîntul n-a suferit

Să îşi vadă Creiatorul

Cum moare de chinuit

Şi-şi arată şi el doliu



Căci grozav se zgudui

Chear şi soarele dispare

Fulgere şi vijelii

Tot poporul înfioară



S-a sfîrşit, dar tu rămîi?

Tot aşa stai în răscruce?

Nu primeşti iertarea lui?

Să şti că doar ea e pace



Golgota pe dealul tău

S-a frînt marea bătălie

Căci fiul Lui Dumnezeu

A pus veşnica simbrie



Nu vom putea măsura

Niciodat deplin durerea

Dar puterea de-a răbda

Ni s-a dat ca şi averea



Din dragoste pentru El

Pentru ziua de salvare

Am scri şi eu versul meu

Ca îndemn la fiecare

AMIN