Poezie Mai am un singur dor (1)

În cumpăna vieţii

Mai am un singur dor

Deşi-mi iubesc nepoţii

Şi-ades de ei mi-e dor



I-un dor şi o dorinţă-anume

Ce azi eu n-o pot explica

Ce arde-n mine ca văpaia

Şi numa-n cer s-a termina



Dor pentru Medicul cel mare

Care mi-a pus balsam pe răni

Şi mîna sa cea salvatoare

Mi-a fost alin aşa prin vremi



Mi-a dat în zi de încercare

Şi pace dar şi mîngîieri

Să nu ştirbesc a Sa lucrare

Chear de-s atitea barieri



Mi-a vindecat şi copilaşii

Şi-a pus mantaua Lui pe ei

Şi a făcut din ei slujbaşii

Chear şi prin norii cei mai grei



Mi-e dor că-i cel mai bun prieten

Care mereu m-a ajutat

Cînd n-aveam bani şi-n neajunsuri

Pe toate mi le-a rezolvat



Mi-e dor şi stau în odăiţă

Şi-aş vrea să aflu un răspuns

Cum de azi paşii de credinţă

Sunt aşa grei de-a fi pătrunşi



Deşi vecherea e tîrzie

Şi noaptea mi se pare grea

Aştept, mi-a spus că o să vie

Şi-o să lucreze-n casa mea



Aştept şi şoapta lui cea dulce

Îmi spune-aşa încetişor

Eu am răbdat cumplt pe cruce

O! fi şi tu mai răbdător



Mai bea din apele vieţii

Că ţi le-am dat pe săturate

Şi curg în zorii dimineţii

Purtînd în ele-un har aparte

Mai ba din el şi azi şi mîine

Mai dă din el la însetaţi

Doar vor vedea a mele urme

Cînd sunt de valuri atacaţi



V-am pus prin har în astă lume

Să fiţi lumini să luminaţi

Şi valuri mari de îndurare

Din ceruri toţi să căpătaţi



Căci mi-am dat viaţa din iubire

Şi am plătit şi preţul tot

Dar voi purtaţi cum se cuvine

Şi legămint şi sfatul tot



O! unde-aş mai găsi un prieten

Să aibe-n sine-aşa valori

Să-mi ducă-a vieţii neajunsuri

Mi-e dor să-l văd venind pe nori



El ştie cît de grea mi-e lupta

Azi cînd noian de amăgiri

Stau gata să orbească turma

Schimbînd deplin a ei priviri



Să nu îşi mai sfinţească viaţa

Cum ni se cere în Scripturi

Apoi spulberă deplin speranţa

Şi ne cufundă-n amăgiri



Mai staţi o clpă-n odăiţă

Căci trece valul furios

Mai stăruiţi în umilinţă

Deşi e drumu cam pietros



Mai bateţi pe la oi sărmane

Dă-le un semn aşa cum poţi

Căci cine merge să-i mai cheme

Şi să le-arate-al vieţii rost



Căci nu au mana cea cerescă

Le-ar place şi fărimituri

Dar nu ştiu să deosebească

Valorile Sfintei scripturi



Şi beau din ape otrăvite

Legaţi în cursa lui Satan

Stînd ca fecioarele-aţipite

Căci nu au Duhul ca balsam



Nu pot cuprinde printre rînduri

Dorul cel mare care-l am

Deşi l-am pus aşa în versuri

Versul e slab fară elan



Dar arde pînă-n veşnicie

Şi doar acolo s-o sfîrşi

Cînd sus pe nori o să revie

Ca să ne ducă-n canaan



E dorul care izvorăşt

În clipe de mari suferinţi

Cînd harul sfînt de vindcare

Ne-ncinge cu mari biruinţi



Cu ce dor să-l pun alături

N-am cu ce-l asemăna

Căci e dorul ce mă-nbie

Tot mereu să pot răbda



Vino doamne mai degrabă

Vino la mireasa ta

Că-i bătută de furtună

Şi-ncercarea-i tare grea



Stă ascunsă-n crăpătură

Pînă trece ziua rea

Şi apoi în a ta mînă

Va găsi salvarea sa



Hai sa zice MARANATA

Se alină şi-acest dor

Dar să fim cu toţii gata

Să putem zbura pe nor



Căci acesta va rămîne

Dor de toate mai presus

Şi prin valea cu suspine

Harul lui ne e deajuns.



Amin