Poezie CINCI PIINI DE ORZ SI DOI PESTI

CINCI PIINI DE ORZ SI DOI PESTI

Citim adesea in scriptura

De imulţirea pîinilor

Azi vrem să luăm-învăţătură

Înspre folosul tuturor



El n-avea timp pentru odihnă

Şi tot poporul-l îmbulzea

Veneau adesea mînă-n mînă

Cuvintele i le sorbea



În miez de zii pe malul mării

S-au adunat chear mii şi mii

Unii răspund duios chemării

Urmîndu-l pînă şi-n pustii



Bolnavi săraci ,de zile-ntruna

Nu se gindesc că-au obosit

Nu au cu ei nici măcar pîine

Cuvintul sfînt au absorbit



Isus se uită spre ei cu milă

Vede cit sunt de obosiţi

Sunt mame cu copii in braţe

Şi –acum cu toţi au flămînzit



Atunci se-aude o-ntrebare

Copii ce este de mîncat

Să dăm la astă adunare

Cari de trei zile ne-au urmat



Dar ucenici cu mirare

Se uită înspre-nvăţător

Suntem la mare depărtare

De unde pîine şi de zor?



Un copilaş în a lui traistă

I-a pus mămica de măncat

Mîncarea este neatinsă

Şi la Andrei i-a cuvintat



Am eu aici ceva merinde

Hai dă-le la Învăţător

Andrei străbate prin mulţime

Aşa în văzul tuturor



Le ia Isus spre toţi priveşte

Şi într-o rugă-a izbucnit

Tată din cer te rog priveşte

Şi fă-ţi lucrarea pe pămînt



La ucenici le porunceşte

Poporul tot să steie jos

Şi băieţelul lung priveşte

Ce prînz cu păinea lui de orz





O! de era de grîu ce bine

Dar cine mănîncă din ea

Poporul sau Isus o ţine

Doar pt cei de-alăturea



Dar tot mai bine-i şi o pîine

De orz de cît stomacul gol

Dar o ce har şi ce minune

S-a complectat un mare gol



A dat la toţi pe săturate

Mîncatau peste patru mii

Şi resturile adunate

Se strîng în coşuri mărturii



E bună-o faptă cît de mică

E bună-o vorbă ,un cuvint

E de folos, nu fă risipă

Căci vine Domnul în curînd



Te duci în alergarea vieţii

Şi zici ce miez există în cuvînt

Nu are-alesele virtuţii

Oare nu este spus în vînt



Cine-mi ascultă mie sfatul

Eu nu-s decît un tinerel

Prea slab şi nu prind înţelesul

Stă-n sinea lui aşa vreun ţel



Cine-l ascultă ,cui i-l place

Este o pîine aşa de orz

Şi parcă-aşa fiori mă trece

Nu rîde ei de aşa prînz



Alţi aduc prăjiturele

Ce-alunecă uşor pe git

Ce rost mai au vorbele mele

O pîine aspră stă în gît



Hai nalţă azi o mijlocire

Şi nu te da-napoi un pas

La cei flămînzi le face bine

Ascultă azi divinul glas



Cel ce mănîncă –a ta bucată

Poate e rău descumpenit

N-are spre ceruri nici o poartă

Prin cari să fie izbăvit



N-are lumină pe cărare

Nu vede divinul izvor

Are nevoie de-o-ndrumare

Tu eşti cel mai folositor



Răpus de boli şi suferinţă

Ca şi Agar cea din scripturi

Poate nu are nici credinţă

O! dă-i ceva fărţmituri



Un zîmbet , un verset, un bine

Un sentiment duios şi sfînt

Va face astăzi şi din tine

Ca băieţelul din cuvînt



Un purtător de apă vie

Pîinea de orz că ţine sas

Şi vede calea în pustie

Acum în cel din urmă ceas



Cine mai poartă astăzi traista

Cu pîini în drumul cel pustiu

Acum cînd este-o mare grabă

Şi prea puţin cuvîntul viu



Nu urmării numai oferte

Prin care tu să dobîndeşti

Prin care urci a lumii trepte

Gonind in lucruri pămînteşti



Nu te gîndi numai la lauri

Numai la-un nume pe pămănt

Gîndeşte şi la veşnicie

Strîngeţi comori pt cel sfînt



O! ce ar fi mîncat mulţimea

Şi cum era-nălţat Isus

De nu era şi băieţelul

Să poarte-n traistă darul dus



Şi întcă douăsprezece coşuri

Cu cari în cer ne-om întălni

Ce stau acolo mărturie

N-ai vrea să porţi azi pietre vii



N-ai vrea să porţi divina pîine

Hai poart-o nu te obosi

Împarte-o-n opt sau chear în nouă

Căci nu şti ce se va ivi



Pune o lacrimă, o vorbă

Mai pune stîlpi pe drum în sus

Fii o făclie dă o fărmă

Şi partea ta e cu Isus



Va fii o salbă în vecie

O! mult mai mult deît tu crezi

De şti să porţi o apă vie

O clipă să nu încetezi





Şi vine-o zi în veşnicie

Cînd vom vedea fărîmituri

Ce au ţinut nădejdea vie

În vremi de-amare poticniri



Chear de n-a şti întreg pămîntul

De pîinea şi de taista ta

Acolo-n cer la cel prea sfîntul

Se scrie alergarea ta



Se scrie cum tu în pustie

N-ai hoinărit cu pumnii-n sin

Ci ai purtat sfinta solie

Pentru acei cazuţi în drum



Poart-o şi azi, poart-o şi măine

Şi intr-o zi te-oi odihni

Cîntînd cu îngerii mărire

Căci lupta grea se va sfîrşi



AMIN