Poezie Pilda Domnului Isus

Astăzi vrem cu bucurie

Din cuvînt să arătăm

Evanghelia ne scrie

Pildă pe Isus să-l luăm



Deşi sunt atîtea pilde

În cuvîtul celui viu

Cum putem azi a-nţelege

Cum să fim un suflet viu



Dintre toate cel mai bine

Pilda Domnului Isus

Are un simbol anume

Dintre toate mai presus



S-a născut jos intr-o iesle

Cu smerenie-nbrăcat

Şi-a trasat adînci poveţe

Celor ce l-au ascultat



Apoi îl vedem la apă

Lîngă Ioan la Iordan

Şi cum Duhul sfint coboară

Cînd din cer s-a dat un semn



De ce oare era nevoie

Să fie El botezat

Numai să ne dea o pildă

Un exemplu de urmat



El izvor de apă vie

În pustie ispitit

Ca să ştie orişicine

Aurul trebe curăţit



Ne-a trasat aşa o cale

Cu nopţi state-n mijlocire

Pentru miile de gloate

Cari veneau la vindecare



Orbii,surzi demonizaţii

Cei ce erau greu legaţi

Găseau vindecări leproşii

Şi cei greu încătuşaţi





Cum prin întîlnirea-avută

Cu Isus,supremul Miel

Care-apoi s-a dat ca jertfă

Să ne scape de măcel



O! ce jertfă, ce iubire

Cum se roagă-n Ghesismani

Să ne scrie o salvare

Nouă peste mii de ani



Cum dorea ca unitatea

Să işi pună amprenta ei

În toată frăţietatea

Şi.ntre ucenici Săi



Lacrimi şi sudori de sînge

Chinuit şi apăsat

Vine-un înger să-l îndemne

Să-l mai întărească-odat



Vine Iuda, vin tîlharii

Fug ai Săi învăţăcei

N-are alăturea pe nimeni

Cind vin norii cei mai grei



Vine! Şi cu-o sărutare

Iuda-l face cunoscut

Şi apoi răspunde tare

Da! Eu sunt acel ce sunt



Repede-l legau cu funii

Bucuroşi că au învins

Iată Creiatorul lumii

Între tîlhari este prins



O ce pildă ,ce răbdare

Ce noian de suferinţi

Ce batjocori şi prigoane

Ne-a dat pildă-al nost Isus



Cînd urca cu crucea-n spate

Biciuit lovit din greu

Sub povara de păcate

Cade iarăş Domnul meu





Vine Simon din Cirena

Şi îi dă un ajutor

Doar de mila omenirii

Rabdă bunul nost Păstor



El de bună voie-ntinde

Sus pe cruce braţul Său

Face-aşa căci el mă vede

Suferă de drgul meu



Cere apă căci arşiţa

Îl sleieşte de puteri

Însă nimenea dorinţa

Nu-nplineşte nicăieri



Ci îi dă oţet cu fiere

Într-un burete în par

Ca să-i fie tot mai tare

Suferinţele cu-amar



Plînge mama în grădină

Plîng femeile-n fior

Căci s-a dus sfînta lumină

Nu mai este al său har



S-a cutremurat văzduhul

Perdeaua s-a despicat

Fiori ia întreg pămîntul

Cînd lucrarea şi-a gătat



El s-a dus plin de lumină

Căci lucrarea şi-a sfărşit

Dar pilda lui tot răsună

Şi te-ntreabă ce-ai clădit



Ai luat aşa ca pildă

Slujba lui în orice loc

Glasul lui întcă răsună

La iesle mai este loc



Haina cea de umilinţă

Întcă se mai dă la porţi

Iar comoara de credinţă

Mai salvează păcătos



Loc la rugă întcă este

Chear de-afară s-a-noptat

Cît eşti viu mai mijloceşte

Căci el pildă ţi-a lăsat



Dragostea mila iubirea

Pildele de căpătîi

I-ale una cîte una

Nicidecum să nu-ntîrzi



Chear de se-ntunecă cerul

Şi te crezi chear părăsit

Nu-ţi uita o frate ţelul

Du lupta pîn la sfărşit



Răcorire-nviorare

N-a primit sus pe calvar

N-aştepta vreo uşurare

Pînă la sfîntul liman



Pildă-n toate pentru tine

Îl poţi lua mereu ,mereu

Dar făcînd ce este bine

Poţi sluji lui Dumnezeu



Pilda lui pînă-n vecie

De va radia din noi

Riu de apă sfîntă vie

Se vor revărsa şuvoi

AMIN