Poezie Un credincios..odata..

Un credincios,odata,cu mai multi ani,in urma,

Care-si traise viata,smerit si-ascultator,

El fuse la multi pilda,mergand cu-ntreaga turma,

Urmand doar glasul dulce,al blandului Pastor.



Dar intr-o zi de taina,din ceruri randuita,

O boala grea la pat pe crestin l-a rapus.

-Acum s-a zis cu toate,s-a zis cu-a lui credinta,

Si,mai spuneau cei rai:"Sa-L scape acum Isus."



"Caci pan-atunci cand boala la pat l-a tintuit

Mereu il auzeai,ca nu cunoaste-n viata

Decat un singur nume,Isus cel Rastignit.

Dar azi,priviti,ce stinsa-i este a lui fata.



Dar cel bolnav nu spuse nimic ,niciun cuvant,

Zacea-n necunostinta,inchis ca-ntr-un mormant.

Veneau pe rand la el,rudele si vecinii

Dar el,bolnavul,nu vorbea cu niciunii.



S-a zis cu el,se duce,sopteau incet cu totii

Nu cunoaste pe nimeni,asta e clipa mortii,

-Vecine,ma cunosti?Raspunde,dar pe mine?

Dar el in clipa asta nu cunostea pe nimeni.



Dar iata ca de-afara apare-un credincios,

Cu care el adesea,slavise pe Hristos.

Se-apropie de pat,si-ntreaba cu-n suras:

-Dar fratioare draga,cunosti tu pe Isus?"



Atunci,pe loc bolnavul se lumina la fata

Raspunse:"Il cunosc" si-apoi trecu din viata.

Si ii lasa uimiti si rusinati pe-acei

Care-i urau credinta,privindu-l cu ochi rai.



O,astfel de viata, cu totii noi dorim,

Si-astfel Isuse Doamne,am vrea si s-o sfarsim.

De-aceea viata noastra noi Tie ti-o predam,

Si nu mai vrem de nimeni,ca sa mai ascultam.



Caci nu-i vreun glas pe lume maret ca glasu-Ti sfant,

Nici iubitor,nici dulce,si nici asa de bland.

Mai da-ne te rog,harul ca sa-L mai auzim

Caci noi prin el,Isuse,mereu ne intarim.

(dupa o istorioara)