Poezie Omule ce treci grăbit...

Omule ce treci grăbit

În umblarea pe pământ,

Nu ai vrea să stai o clipă

Să asculţi al meu cuvânt?



Ştiu, nu sunt un înţelept

Sau vre-un nume cunoscut,

Dar aş vrea să-ţi spun acum

Tot ce-n viaţă ai pierdut!



De când ai venit pe lume

Ai muncit şi-ai alergat

Să-ţi aduni aici comori

Şi de ceruri ai uitat!



N-ai privit cu luare-aminte

Să vezi cât de minunat

Este totu-n jurul tău,

Tot ce Domnul a creat!



N-ai simţit Iubirea Sfântă

Ce te-nvăluie mereu,

Şi nici mâna ce te-ajută

Când bat valuri şi ţi-e greu!



Sufletul nu ţi-ai hrănit

Din cuvântul minunat,

Unde este apa vie

Izvorul de mulţi căutat!



Iată timpul a venit

Să-L cunoşti pe Dumnezeu!

Astăzi stă la uşa ta

Şi te cheamă dragul meu!



Lasă lumea şi păcatul

Şi averile ce pier!

Vino azi, ascultă glasul

Ce e calea către cer!



El te-aşteaptă neclintit

Să-L primeşti în viaţa ta,

Încă nu e prea târziu

Vino nu vei regreta! Amin!



Vulcan-9-12-2011