Poezie Să fii (1)

"Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră la vreme de nevoie!" (Isaia 33:2)



Să fii rănit din dragoste arzândă

Şi inima să-ţi bată-n agonie,

Să lupţi mereu, dar fără de izbândă,

Să simţi cum barca vieţii se scufundă

Şi valuri te lovesc şi te inundă,



Să strigi spre zări, cu sufletu-n ardoare

Şi lacrimi să-ţi adape neputinţa,

Să-ngenunchezi, s-aştepţi umil salvare,

Mâini să ridici spre cer, în disperare

Şi-n întuneric să te-afunzi mai tare,



Să tot implori puţină mângâiere

Şi ca răspuns, să simţi în plete vântul,

Să porţi poveri de plânset şi durere,

Să te-nconjori cu falsuri şi himere

Şi să primeşti doar clipe efemere,



Să te separi de tot ce este-n lume

Şi să mai speri tăcut o revenire,

Să nu te uiţi spre vechile cutume,

Să nu renunţi ca să priveşti spre culme

Şi să te-mbraci cu-al lui Cristos Sfânt Nume.



Să fii rănit din dragoste arzândă

Şi inima să-ţi bată-n reverie,

Să fii-altoit în fiinţa ta plăpândă,

Să fii lăstar pe-o Terră fumegândă

Şi să străluci apoi, în Ţara Sfântă!



07/12/11, Barcelona