Poezie Nici o umbră

Nici o umbră ce-mi stă-n cale,

Nu m-a depărta de Domnul,

De-s pe stâncă sau în vale,

De sunt zâmbet sau sunt jale,

N-o să mă cuprindă somnul,



N-o să las ca adormirea,

Ce-mi străfulgeră fiinţa,

Să-mi întunece trăirea

Şi implor nemărginirea,

Să-mi trimită biruinţa.



Nu-s nimic în astă lume,

Sunt pribeag şi-nsingurat,

Dar prin Domnul am un nume,

Am putere şi renume,

Sunt un fiu de Împărat.



Nici pământul şi nici marea,

Nu-mi vor fi un leagăn dulce,

Doar Isus îmi e cărarea,

Ce despică-n două zarea,

El spre veşnicii mă duce.



Nu privi la neputinţa,

Ce-mi anihilează zborul,

Domnu-a pus în min´ dorinţa,

De-a înobila fiinţa,

Prin Duh Sfânt. Mi-a dat fiorul,



O şoaptă şi-o promisiune,

Că-ntr-o zi se va sfârşi,

Tot ce-i plânset şi suspine,

Mă voi odihni în Tine,

Doamne, Te aştept să vi!



07/12/11, Barcelona