Poezie Intoxicati.

1.Intoxicati treptat, de-atata uraciune

De raul care parca,ne-nvaluie usor

Nu mai avem deloc, putere-n rugaciune

Si nu mai avem nici, durerea cui Ii spune

Ca ratacim departe, departe, de popor...



2.Otrava lumii care, ne-a-nvaluit fiinta

Si pulsul inimii care bate tot mai lent

Unde-i culoarea vietii si unde e credinta?

Si care credem ca, ne va fi oare sentinta?

De ce stam oare prinsi, ca-n clamele-unui patent?



3.E supta seva sfanta, ce candva dadea viata

Candva cuvinte drepte imi ridicau cazutii

Acum inima-i prinsa, imobila, in gheata

Se zbate greu si cade,sleita,dar invata

Ca din dureri si lacrimi, rasar suflete-n gratzii...



4.Ca-n slefuirea dura,piatra isi ia forma

Curatit in cuptoare,aurul ia valoare

Tot in cuptor si foc, sabia-si face norma

Cum fara praf si tinta,degeaba ai tu arma

Ca din cocon si larva se-nalta-un fluture.



5.In suferinti si chin, suntem lasati ades

Ades inconstienti, o alegem ilucizi

Iar prin dureri si jale, ea capata-nteles

Si intelegem astfel, ca poate El ne-a-ales

El a gasit credinta, tarie-n cei timizi.



6.Si astfel norii lumii, plini de toxicitate

Ce varsa-n noi durere, potop de ploi cu-acid

Ce rod mereu fiintele, noastre prin pacate

Ispite grele zilnic, ne macina din spate

Plutim ades perduti, ca-ntr-o sfera de vid;



7.Totusi statornici, tari, in credinta noi sa fim

Si inradacinati,in sfintire si iubire

Cand unul cade-n groapa, in ruga sa ne-unim

Sa nu ne temem nici chiar de-ar fi ca sa murim

Dar sa-aparam credinta chiar cu pret de jertfire.



8.Ne vara-n nas mereu, cel rau mii de motive

Ne-ocupa chiar tot timpul, sa stam pierduti, robiti

Ne fura viata-ncet, inimi devin captive

Si nu mai recunoastem acele portative

Ce le cantam prin har, cu acei neprihaniti.



9.Drumuri pierdute-alegem,batem carari straine

Bucium si jale-amara, lasa-n urma ecou

Si tot speram si credem, ca maine va fi bine

Cand pentru El noi zilnic, facem tot mai putine

Si umplem cu tradare,acest cumplit tablou...



10.Visezi poate sfarsitul, incununat de glorii

Visezi un loc la poarta,calare pe-un alb cal

Dar fara de efort,sa stii ca nu prinzi zorii!

Iar fara pocainta, vedea-vei numai norii

Ce ascund stralucirea, de dincolo de mal...



Amin.