Poezie Pășesc pe valuri

Doresc s-apară ziua în lunga așteptare,

Ce mă neliniștește și-n barcă am urcat.

Mă-ndepărtez de mal și-ntunecata zare,

Ușor mă împresoară, de val fiind luat.



Și parcă-i tot mai rece în inima-mi zdrobită,

Neliniștea îmi crește,mergând din val în val,

M-am depărtat de țărmuri și-s mai nefericită,

Căci mi-am luat povara, m-am depărtat de mal.



Dar gânduri mă frământă, văzând atâtea valuri

Ce-mi amenință barca și cresc, spre mine vin.

Bagaje port prea multe:îngrijorări, necazuri,

Nu văd nici o scăpare, s-aducă-al meu alin.



Tot meditând de-odată,o rază de lumină,

Apare-n depărtare și-o pace mi-a adus.

Se-apropie într-una, dar...cine o să vină?

Și frica-mi dispăruse... Se-apropia Isus!



Ce bucurie mare, în suflet coborâse

Când L-am văzut pe Domnul că s-a apropiat!

El m-a privit cu milă... Vai ce se luminase...

Venea tot mai aproape! La Dânsul m-a chemat.



Uitând și de bagaje, de orice-ngrijorare,

Am coborât din barcă și am pășit pe val.

Ce bine e cu Domnul, ce-aduce-a mea salvare!

Când El e lângă mine,mă simt ca și pe mal.



El mi-a adus lumină în noaptea-ntunecată,

Când: gânduri, neputințe, grijuri mă copleșesc.

Și-așa de bucuroasă, eu m-am simțit de-odată,

El mi-a dat siguranță, pe valuri să pășesc.



O, dragul meu, ascultă, azi orice-ngrijorare,

Sau orișice povară, adu-le la Hristos!

Căci numai Domnul poate s-aducă rezolvare

Și-ți dă puteri să calci, pe valul furios!