Poezie Pe urmele Domnului meu

Pe urmele Domnului...



Pe urmele Domnului meu

Mă străduiesc necontenit

De a călca cu drag mereu,

De-a fi a-L Său copil iubit

Recunoscând că m-a zidit,

Şi că îmi este Dumnezeu!



Şi-n simpla mea mărturisire

Vreau gloria-I să I-o înalţ,

Pe-a Sale urme-n strălucire

De ce-i rău să mă descalţ,

Cu râvna păcii să mă-ncalţ

Purtând a Lui neprihănire!



Dacă astfel, mă străduiesc

Pentru o viaţă-n ascultare,

E pentruca să-I mulţumesc

Pentru iubirea-I salvatoare

Expusă lumii ca-ndrumare,

Din nou către raiul ceresc.



Da! nu sunt aici al nimănui

Căci viaţa mea Îi aparţine,

Şi-n grija Sa El mă susţine

Să fiu în întregime, al Lui,

Şi sus spre-abastrul cerului

Mă v-a atrage, către Sine!



Flavius Laurian Duverna

01 decembrie 2011