Poezie Dar dacă România o iubim

Dar dacă România o iubim



Părinte Atotputernic, a toate Creator

Acela ce ai pus la ţări hotare

O minunată ţară Tu ne-ai dat

Cum nu sunt multe sub măreţul soare.



Avem câmpii cu râuri, munţi şi mare

Livezi şi vii grădini îmbelşugate

Avem cărbune, aur şi petrol şi sare

Şi cai ce mai trăiesc în libertate.



Şi totuşi într-o ţară aşa bogată

Cu falnici codri, munţi şi minereu

Noi încă mai cerşim din poartă-n poartă

Din zi în zi e parcă tot mai greu.



Ne întrebăm ades: „Ce ne lipseşte?”

De ce mai mult ne merge rău nu bine?

Ne-am depărtat prea mult de Dumnezeu!

Şi ne-am lăsat conduşi pe căi străine.



Ajuns-am ca pe vremea lui Isaia

Din pricina păcatului la culme

Străinii jefuiesc în voie ţara

Noi câştigăm cu greu un colţ de pâine.



Dar dacă România o iubim

Şi binele-i dorim şi mic şi mare

Să ne rugăm acum să ne smerim

E vremea de o sfântă îndreptare.



Avem un viitor ca ţară, noi aşa visăm

De lepăda-vom grabnic tot cei rău

Şi dacă de Scriptură ascultăm

Şi ne întoarcem toţi la Dumnezeu.



E scris în Sfânta Carte că o ţară

Şi un popor de vrea să dăinuiască

E necesar s-asculte de Hristos

A Lui porunci deplin să împlinească.



De aceia dragi români eu vă îndemn

În inimi pe Isus să îL primiţi

Vă fie El Mântuitor şi Domn

Aşa veţi fi de-a pururi fericiţi.



de Teodor Groza

1 Decembrie 2011

Vişeu de Sus