Poezie România, ţara mea

Nu e ţară mai frumoasă

Ca iubita, scumpa-mi ţară.

Şi nici floare să-nflorească

Ca livada-n primăvară.



Nu e joc, nu e cântare,

Nu e horă, nu e sârbă

Nici de doi, nici la mijloc

Cum e la români în vatră,

Când se adună la un loc.



Nu e pâine, nici cântare

Mai dulce ca-n ţara mea;

Ciocârlie n-are nimeni

Ce-şi cântă bucuria.



Nu e luncă mai frumoasă

Şi doinit din rugi, suspini,

Şi nici zumzet de dulceaţă,

De la vrednice albini.



Nu e vatră mai curată

Şi biserică-n iertare

Ce umilă-n rugăciune,

Îşi aşteaptă înălţare.



Nu e glas de bucurie

Mai frumos din sfântul cânt

Cum românul cântă, speră,

Cu faţa spre Cel Ce-I sfânt.



Nu e asfinţit de soare,

Şi nici zare mai albastră,

Nu e ţară mai frumoasă,

Cum e România noastră.