Poezie Pomul bun

Nu este niciun pom bun care să facă rod rău,şi nici un pom rău care să facă rod bun. (Luca 6:43)



Îmi cântă roua-n frunze de cu zori

Şi mă răsfaţă soarele amiezii;

Amurgul mă îmbracă în culori

Iar noaptea-mi pune-n ram privighetori

Să cânt cu ele-n marginea livezii.



Am trunchiul viguros, bine fixat

De rădăcini adânci, către izvoare,

Coroana mea este smarald curat

Cu verdele-i de soare sărutat,

Dar rodul, rodul cum e,Grădinare?



Pot să hrănesc drumeţul ostenit

Cu roadele din ramuri,rumenite?

Sunt dulci? Sunt hrănitoare? De dorit?

Şi rostul pentru care-am fost sădit

Mi-l împlinesc cu cele oferite?



Sunt întrebări la care mă-nfior

Şi îmi zbârleşte scoarţa echivocul

Ştiind că numai pomul roditor

Are speranţă pentru viitor,

Pe celălalt îmbrăţişându-l…focul.



De-aceea cu evlavie mă-nchin

Cu trunchiul la pământ, şi-n rugăciune

Eu Te implor, o, Grădinar divin,

Pune în trunchiul meu de sevă plin

Altoi de dragoste şi fapte bune.



Să-mi plec cu dragoste spre trecător

Crengile verzi cu rod râzând în soare,

Nu doar frumos, ci bun şi hrănitor,

Şi în zăduful zilei fără nor

Să îi ofer o oază de răcoare.



Atunci voi şti că nu-s doar un copac,

Decor ivit pe verdele câmpiei,

Ci pomul bun prin tot ceea ce fac,

Sunt pomul Grădinarului pe plac

Sădit pentru Grădina veşniciei.



Amin

Vulcan, 30 nov. 2011