Poezie Iubeşte-ţi aproapele

Frământaţi de-ngrijorare

Ne gândim numai la noi,

Căutăm mereu soluţii

Stăm adesea reci şi goi!



Cei ce plâng şi sunt aproape

Trec mereu neobservaţi,

Domnul însă El ne spune

Să-I iubim neîncetat.



E porunca ce ne-a dat-o,

S-o-mplinim iubind ca El,

E porunca cea mai mare

S-observăm atent, fidel…



Fiecare suferintă,

A aproapelui căzut,

Ochi deschişi şi-o vorbă bună

Este binele făcut!



Dă-i soluţia salvatoare

Omului fără Hristos;

Şi-i descrie a Sa iubire

Faţă de-omul păcătos!



Spune-i ce-a făcut la cruce,

Salvatorul Cel Divin,

De ne pasă de aproape,

Să schimbăm al lui destin!



Orice om care-l primeşte,

Pe Isus ca Salvator,

Are viaţa mult schimbată

Şi un alt Conducător.



Are-un sens şi e în viaţă

Mulţumit şi fericit,

Domnul e soluţia, pacea,

Adevărul mult dorit!



Poţi să-ndrepţi oameni adesea,

Dacă-ţi pasă şi vorbeşti

Şi il duci pe Domnu-n viaţa

Celor care-i întâlneşti!



Amin!