Poezie Pe-al Dragostei măreţ altar

Pe-al Dragostei măreţ altar



Pe-al Dragostei măreţ altar

Pe cucea Golgotei expus,

Prin jertfa sacră a lui Isus,

M-am revăzut în sfântul har

Mergând spre patria de sus.



Altarul Golgotei mi-a dat

Speranţa dulce a mântuirii

Prin actul mare al jertfirii,

Că-n El sunt răscumpărat

Prin biruinţa, asupra firii.



Căci biruinţa cea măreaţă

A Domnului Isus Hristos,

Prin întruparea, venind jos,

În lumea-nvăluită-n ceaţă,

E faptul cel mai maiestos.



Şi-această sfântă biruinţă

În lupta cu păcatul crunt,

Care-a purtat-o, neînfrânt,

Îmi este mie prin credinţă,

Dată-n harul Său cel sfânt.



Astfel ea mă-ndreptăţeşte

Să port haina neprihănirii,

Ce mi-o dă Domnul iubirii,

Care-n veci mă mântuieşte

Din soarta sumbră a pieirii.



Mergând spre patria de sus

Eu mă revăd în sfântul har

Prin jertfa sacră a lui Isus,

Pe crucea Golgotei expus,

Pe-al Dragostei măreţ altar.



Flavius Laurian Duverna

28 noiembrie 2011