Poezie Când ne-am desprins...

CÂND NE-AM DESPRINS...



Când ne-am desprins de-acel sistem

Ce doar făţărnicii propagă

Am înţeles că nu suntem

Creaţi să fim pe calea largă.



Eram constrânşi să ne-nrolăm

În grupuri şi-n detaşamente

Voinţa noastră s-o forţăm

Să-mbrace forme vehemente.



Ne bălăceam în nebunii

Fără să ştim ce ne aşteaptă,

Fără să ştim ce agonii

Vor fi la următoarea treaptă.



Trăiam faţade şi minciuni

Şi doar spoieli aveam ca haine

Sfidam cântări şi rugăciuni

Şi nu-ndrăgeam sfintele taine.



Dar când Cuvântul ne-a pătruns

Cu-a lui nuanţă sclipitoare

Simţit-am cum lăuntru-i uns

Cu-n dor de Ţara-n sărbătoare.



Şi ne-am desprins de legea grea

Prin care se cerea teatru

O, nu putem, nicicând, uita

Cum am scăpat de-acel dezastru!



Învăluiţi, de-atunci, în har

Trăim slujind divinitatea

Nu mai vrem viaţă de hoinar

Căci ştim, acum, prioritatea.



Mergând pe drum cu gând curat

Ştim în final ce ne aşteaptă

Chiar de-ntâlnim un val turbat

Suim, mereu, din treaptă-n treaptă.



Iar când vedea-vom c-am sosit

În spaţiul fără praf sau pleavă

Acel ce nu ne-a părăsit

Ne va lua la El în slavă.



gc/28 Noiembrie, 2011