Poezie Trecut șiret

Trecut șiret



Pășește sufletul pios, lăsând urme

În clepsidră pe nisipul ce se scurge

cu teamă și dorințe timide,

purtate de vânt pe coline aride;

Respirând mirosul cărării de colburi,

Cărări rătăcite la răscruci de doruri;

Speranța ascunsă în perdeaua de gânduri,

Alunecă printre cuvinte rămase iluzii...

Din adânc, se scapă lungul oftat...

În mine arde un foc... rămân îngândurat...

Raza albă din rugă se înalță în nor,

Lăsând jos cenușa și bulgării de jar,

Căința gândului ascuns în umbră

Și întristarea duhului plutind în undă.

Tristețea mea e mută și ascunsă

Încerc ca să zâmbesc prin umbră

Ochii scapă lacrima privind cerul

În piept dorul, ca să pătrund norul

Vreau Dumnezeu, în cer să mă audă

Sfânta salvare, El să mi-o trimită.

M-a ridicat pe raza soarelui în apus

M-am scuturat de ce a fost nesupus

Le-am aruncat din inimă, le-am smuls,

Le-am dat uitării pe veci de veci...

Trecut șiret ce mă trăgeai în umbre reci,

Și-mi tulburai prezentul să fiu pierdut și orb

Să nu lupt pentru nimica, să rămân un rob.

Dar Tu, Isus, privit-ai cu iubire și-ndurare

Mila Ta m-a îmbrăcat cu credința mare.

Când m-am trezit din clipa pierdută

M-ai prins de mână, m-ai pus pe stâncă,

Blând ai șoptit: - Fiul Meu, bine ai venit

din nou la sânul meu, caci Te-am iubit!

Te chem Isus în a mea umilă rugă,

Pios Îți cer, îndură-Te, lasă să curgă

Nisipul fericiri în clepsidra iubiri.

Alăturea de Tine e atâta fericire,

În zilele mai grele și în cele bune,

În nopți negre lași mângâiere

În nopți de suferință alini durere,

În deznădejde și lipsuri, belșug ne dai

Ne însoțești pe drumul ce duce către rai.

- Mie îmi rămâne doar atât:

Să Te urmez în al meu umblet,

În gând mereu să fiu cu Tine!

În fața Ta, îngenunchiat, oriunde,

Pe buze să port laudă și mulțumire.

M-ai iubit, Te-ai jertfit pentru mine

M-ai dus la cruce, în sânge m-ai spălat.

Osana, laudă, Îți cânt neîncetat.

Prin a Ta iubire m-ai răscumpărat,

Nu vreau să știu ce sacrificiu dau,

Vreau binecuvântarea ce de la Tine o iau

Și dragostea ce-o reverși cu har,

Și Duhul Sfânt ce mi l-ai dat în dar

Călăuzește-mă-n deșertul îndurerat

Să nu rătăcesc drumul binecuvântat

Care mă poartă spre oaza de Apă Vie

În ale Tale brațe, în Țara din veșnicie.



ALGHERO 04/10/2012