Poezie Margaritar

Cand valurile pana-n eu patrund,

ramane-un fir acolo, de nisip

si el ma doare pana in strafund.

As vrea sa-l scot de-acolo cu-orice chip.



Dar cum sa-l scot? Cu ce-as putea sa-l frang...?

Neputincios sunt eu in orice fac.

Si arma cea mai tare e sa plang

si lacrimile-n perla se prefac.



Atata sunt de fericit acum,

precat a fost durerea mea de grea,

nu ma mai tem de valuri nicidecum!

Am lacrimile - bogatia mea.