Poezie Sunt un pribeag

"Tu numeri pașii vieții mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tăƒu: nu sunt ele scrise în cartea Ta?"(Ps.56:8)



Doamne, singur sunt pe lume,

Depărtat de a mea glie,

M-a pătruns dorul de casă,

Neputința greu m-apasă,

Sunt pribeag și fără nume.



N-am dorit eu propășirea,

N-am căutat doar voia mea,

Mi-am pierdut identitatea

Când mi-am părăsit cetatea,

Dă-mi Doamne oblăduirea!



Și privește-adânc în mine,

Vezi de cumva Ți-am greșit,

Sunt o salcie ce plânge,

O lumină ce se stinge,

Nu mă depărta de Tine!



Am ales doar renunțarea

Și sunt rob, printre străini,

Nu privesc la ce doresc,

Vreau doar Ție să-Ți slujesc,

Doamne, curăță-mi cărarea!



Fie-Ți milă, Sfinte Tată,

De copilul Tău pierdut,

Curmă, Doamne, suferința,

Ce mi-a mutilat ființa,

Vreau să se-sfârșească-odată!



N-am căutat să-mi fac un nume,

Nici averi s-adun. Am fost,

Un toiag de sprijinire,

Am căutat, doar din iubire,

Să fiu candelă în lume.



Știu că răsplătirea vine,

Când voi fi în veșnicie,

De la oameni niciodată,

Tu mi-ai spus adesea, Tată

Și mă-ncred deplin în Tine!



Să cârtesc, nu vreau Părinte,

Chiar de nu pot să-nțeleg,

Rătăcesc în pribegie,

Sunt un sclav fără simbrie

Și-asta am mereu în minte!



Știu că-n viață orice-aș cere,

Tu-mi vei da, de-i a Ta voie,

Rugăciunea mea fierbinte,

Este să-Ți aduci aminte

Și de min', să-mi dai putere!



De primi-voi vindecare,

Știu că este voia-Ți Sfântă...

Ce să cer mai mult, Părinte?

Sunt pierdut printre cuvinte,

Luminează-a mea cărare!



27/11/11, Barcelona