Poezie Când părăsit-am calea...

CÂND PĂRASIT-AM CALEA...



Când părăsit-am calea care

Ducea la faliment total

Am înţeles că-n renunţare

E mare binecuvântare

Şi caracter şi ideal.



M-a cucerit atunci o taină

Şi am urmat-o pas cu pas

Mi-a dat Hristos o nouă haină,

Mi-a vindecat adânca rană,

M-a scos din groaznicul impas.



Eram în cea mai joasă stare

Când braţul Lui m-a ridicat

Privirea Lui liniştitoare

M-a vindecat de nepăsare

La pieptul Lui m-am aruncat...



Şi-am început să cânt cântarea

Acelei dulci eliberări

Am dobândit încredinţarea

Că pot înfăptui lucrarea

Ce naşte binecuvântări.



Lăsând un mediu plin de zdrenţe

Pe drumu-ngust m-am îmbarcat

Dau curs acelor exigenţe

Ce pot crea spre Rai cadenţe,

Pot rezolva ce-i încurcat..



Şi-am dobândit clarificare

Să ştiu de ce-s o vreme-aici.

Să vină orice încercare

Nu părăsesc lucrarea-n care

Colaborez cu-ai mei amici.



Privind spre zările senine

Splendori cereşti întrezăresc

Ştiu că victorii pot obţine

Doar când Mesia e cu mine

C-atunci în Via Lui muncesc.



George Cornici/18 Noiembrie, 2011