Poezie Alături

Cad întristările din brațe

În nins de frunze arămii

Ce-ncearcă-n van să se agațe

De coama undelor pustii.



Ca speriatele amoruri

Ce-și pierd și inimă și glas

Mai scapă gâștele din zboruri

Ecoul dorului rămas.



Înspre trăirea viitoare

Cu-avântul bine zăvorât

Stă încordată o strigare

De-a săgeta un timp urât.



Doar că ninsorile încurcă

Cu stele, frunze și cu vremi –

Scârțâie-o cumpănă în furcă

De care vrei ca să te temi.



Ca și o lirică postumă

În centrul spulberării prins

Cu-nțepenirile de brumă

Gem doar c-un dor de necuprins.



Speranțe-n zarea de cărbune

Încearcă a-njgheba un foc

Ca geamătul în rugăciune

Credință când nu ai deloc.



Gândeam balada mohorâtă

Cu glasu-n fatalism cusut

Când lângă calea-mi obosită

Isus s-a așezat tăcut.



Șezând alături în tăcere

În scăpărările de-apus

Aud cu viața-mi ce durere

Toamna-mi târzie I-a adus.



Ninge cu frici și suferință

În groaza pentru viitor

Țipătul mut de neputință

Uni căderile în cor.



O lume-ntreagă care cade

Din cumpătarea-n meditări

Citește-n anotimpul roadei

Un timp de plânset și căderi.



În lacrimile de răscruce

Văzduhu-i jilav și-obosit

Din prăbușiri se-nalță-o cruce

Ce-L vrea pe Isus răstignit.



C-un zâmbet încrezut și acru,

Crescând cu-oftările de ploi

Ea-ndreaptă roada de masacru

În Dumnezeu de lângă noi.



Îndurerări autumnale

A necuprinsului măcel

Cu milioane de pumnale

Lovesc în El... lovesc în El.