Poezie La Uşa......Închisă

Nu poţi să baţi la nesfârşit

La uşa, ce rămâne-nchisă

Încerc, e greu de neînchipuit

Să stai mereu cu mâna-ntinsă.



Aşa e scris, să ierţi, şi-i creştineşte

Să ierţi, de şapteşapteori, ori şapte

Eu bat şi mâna-mi nu se-opreşte

Ce fac, de nu-mi deschide, poate?



Să mai continuu, sau mă opresc?

Să bat, sau, mai bine să mă las?

Cum să fac, ca iar să nu greşesc?

Oare, să mă opresc şi înapoi un pas?



Dar, decât să stau să mă frământ

Analizând de-i bine sau nu-i bine

Mai bine alerg la Domnul şi Îi spun

Ce faci şi cum te porţi cu mine!



Nu te pârăsc! Doar, El te cunoaşte!

Cine eşti, ce faci, cum te prezinţi

Doar El, e Cel, ce-oiţele Îşi paşte

Şi ştie, că nu vrei să îmi deschizi.



Te las să stai cu uşa ta închisă!

Rămâi în mediul tău urât şi rece!

La Domnul voi sta cu mâna-ntinsă

El e etern, la uşa Lui voi trece.



Vei dori să vină, oricine, cineva

La uşă să îţi bată, să deschidă

Dar în zadar vei sta şi aştepta

Şi zilnic, vei trăi cu ură şi ciudă.



Te-am chemat,.. dar n-ai răspuns

Te-am căutat,.... dar m-ai exclus

Ţi-am scris, dar plicul ai respins

Şi culmea! Tu lăuda-i.... pe Isus.



Iar eu, sărac, umil, cu suflet amărât

'Mi-ndrept acum paşii spre Domnul

Să-I spun, că sunt acum atât de trist

Căci omul, rămâne-ntotdeauna omul,



Care-i mereu, mereu nemulţumit

Şi mereu, el stă.... cu uşa-nchisă

Doamne! Eu pentru Tine l-am iubit

Şi-am stat mereu cu mâna-ntinsă.



Tu îmi deschizi, în fugă vin la Tine

Căci sufletul mi-l bucuri, tot mereu

Cu Tine merg, din bine-n tot mai bine

Nu mă respingi, mă ţii pe braţul Tău.



Amin

24.11.2011 Firenze