Poezie Sensul vieţii tale

Are viaţa ta un sens? Înspre ce te-ndrepţi amice?

Când în jurul tău, vezi bine, toate, toate-au să se strice…

Tu te lupţi cu pumnii-n vânt, ţi-e zadarnic-alergarea,

Când Isus la la uşă-ţi bate, pentru ce-I respingi chemarea?



El să stii nu te sileşte să Îl laşi în viaţa ta,

Să ţi-o umple cu lumină şi cu dragoste de-a Sa.

Dar doreşte ca să vii, să te-ntorci din drumul tău,

Să te-aducă la viaţă, să te facă fiul Său.



Poate zici că nu există sus în cer un Dumnezeu

O, să stii, de data asta te înşeli amicul meu!

Căci există şi trăieşte şi e viu cu-adevărat!

Nu mai sta în nepăsare, vino ca să fii salvat!



Şi-ai să vezi cum El lucrează şi te-ajută ca să treci,

Cu putere şi răbdare peste-a lumii valuri reci.

Îţi aduc o veste bună: încă mai poţi fi salvat,

El din tine poate face un om binecuvântat!



Acum ştii că El există şi auzi a Lui chemare…

Deci te–ndemn, te rog fierbinte, nu mai sta în nepăsare!

Nu lăsa să treacă vremea, ştii cât eşti de trecător…

Lasă-L să îţi fie astăzi Tată şi Mântuitor.



Du-ţi păcatul tău la cruce, recunoaşte-ţi astăzi starea

Prin cuvântul său Hristos, îţi promite-n dar iertarea.

Domnul vrea să te-noiască, îndrăzneşte azi la cruce!

Căci la ape de odihnă, El, Păstorul, te va duce.



Domnul îţi cunoaşte viaţa, ştie tot trecutul tău,

Şi prezentul tău amice, nu-I ascuns de ochiul Său.

Poţi să ai în lume faimă, şi averi peste averi,

Ce folos de n-ai pe Domnul într-o lume de dureri?



Căci averile şi faima le poţi pierde într-o clipită,

Şi-o să-ţi dai seama-n curând, n-ai o viaţă împlinită…

O să simţi mereu un gol în al tau suflet pribeag,

Ce nu-l poate umple-n lume, nimica din ce ţi-e drag.



Dar îl umple Dumnezeu cu prezenţa Lui divină,

Căci e gata să-ţi ridice viaţa din a lumii tină.

În prezenţa Sa ai pace şi putere-n orice ceas

Da,-I present şi te-nsoţeşte zi de zi şi pas cu pas.



Are viaţa ta un sens? Înspre ce te-ndrepţi amice?

Când în jurul tău, vezi bine, toate, toate-au să se strice!...

Amin