Poezie Când gândurile îmi aleargă

Când gândurile îmi aleargă



Când gândurile îmi aleargă

De multe ori pe căi străine,

Vrând dorinţa să mi-o spargă

De-a-nfăptui ce este bine,

Atunci eu vreau ca lângă Tine

Să stau viaţa mea întreagă!



Când firea mea pământească

Ar vrea să mă atragă-n jos,

Şi nu spre patria cerească

Acolo unde-I Domn Hristos,

Prin moarte-ajuns victorios,

Mă lupt voinţa să-mi crească!



Când cercări ce vin în valuri

Luntrea vieţii-o mână-n larg

Ducând-o spre-alte limanuri,

Aş vrea să fiu, sus pe catarg

Nu sub efect de bumerang,

Ci ca ideal sub albe steaguri!



Şi fluturându-le-n victorie

Spre slava Mielului străpuns,

Sub laurii de sfântă glorie

A lui Isus ce-n coastă-mpuns,

După strigarea că-i de-ajuns,

Omagiu-I va fi, în memorie.



Flavius Laurian Duverna

23 noiembrie 2011