Poezie Spre ucenicie

Un ucenic… se uită la Meşter…

Şi Meşterul face ce-i bun…

Iar firul cel roşu din scrieri

Pătrunde şi-n inimi cu scrum.





Un Meşter se uită la timpuri…

Şi vede cum faci în acum.

În libertate… îţi dă libertate…

Dar bunul… în El e produs.





Ce sunt acum pentru Meşter?

Un timp?... O zonă?... Un cum?...

Sau sunt în eu cu dezbateri?...

Şi-un cântec cântat cu absurd?





Legalul din mine vrea ruperi…

Iubirea vrea aripi pe drum.

Cuvântul mă vrea pentru sine…

Şi bun… şi tare… şi scump.





Şi uit că am mână de lucru…

Şi El zâmbeşte acum.

Cu tot ce se dă pentru mână,

Sunt odihnit când fac ce s-a pus.