Poezie De pe Golgota

De pe Golgota oameni-au luat care şi ce:

Crucea au smuls-o şi-au dus-o-mpărţind-o surcele, surcele,

Ciocanul şi cuiele, de asemenea, au fost împărţite de ei,

Buretele şi cu oţetul au fost târguite de la călăi,

Chiar şi suliţa au dosit-o cumva printre ele.



Picăturile de sânge ce pe pământ din răni au picat

Cu tot cu pământul din munte fură smulse şi duse,

Pământul pe care-a călcat El şi cel de sub cel pe care-a călcat

Fu-n pungi turnat şi vândut ca suvenire pe-ascunse.



Uite şi eu apărui pe aici mirosindu-le pe toate ca un stăpân

Să-nhăţ şi eu ceva ce n-au văzut predecesorii,

Dar muntele luceşte ca obrazul bărbierit a unui spân...

Ce să i-au – aerul, Soarele, cerul ori norii?..



„Doamne,-am spus – aşa îmi este destinul nenorocos -

Uite şi-aici am ajuns când totul luară

Şi n-am găsit nimic ca să fie mai valoros

Decât o sticlă de vin, dar ce spun, chiar decât o ţigară.”



„Da-a, ai venit cam târziu – a spus Dumnezeu cu regret –

Moartea Mea toată-au luat-o şi prin biserici au împărţit-o...

Ce pot să-ţi dau?... dacă ai venit prea încet...

Eu te iubesc şi pe tine cu soarta ta oropsită...



Poţi să-mi dai soarta ta de care te jelui aşa,

Tot nenorocul tău, toate belelele tale,

Să-ţi dau... Viaţa Mea... care-ţi va fi, poate , încă mai grea...”

„Bine – am spus – nu-s precupeţ... măcar ceva dă-mi în Cale...”



Veşnicul păgubaş Viaţa aceasta-am luat,

Veşnic nenorocosul lăsa-i nenorocu-n Golgota...

Nu mă mai miră deloc dacă în mine au dat

Cu bâta, cu fraza, cu ura ori cu ciubota.



Doar îmi răspund frecându-mi îndureratul meu loc

Şi paşii purtându-mi fără alean mai departe:

„Nu, eu în viaţă demult nu mai am nici hotar, nici soroc...

Am Viaţa ce trece prin moarte şi peste moarte!..

Am Viaţa care aruncă în urmă oricare noroc!!!”