Poezie Mântuirea e aproape

Vreau azi oameni să vă spun

Cum am fost și eu ca voi

Un netot și un nebun

Rătăcind printre nevoi



Într-o zi m-am întrebat

Unde-mi poate-ajunge firea

De trăiește doar păcat.

Mi s-a spus ,,în nimicire,,



Am crezut că-i doar o glumă

N-am știut ce să răspund

Am plecat dar mai pe urmă

Nu am vrut să mai ascund



A mea viață ce-mi purta

Doar plăceri înșelătoare.

Am căzut, și am strigat,

Căci durerea-mi era mare



Lacrimi îmi curgeau șiroaie

Imploram pe Dumnezeu

Să mă scoată din șuvoaie

Căci greșit, eram doar eu.



A venit în mare grabă

Și mi-a spus să plec cu El

Să las mamă, să las tată,

Să-mi arate al Său Miel.



M-a dus până-n vârf de munte

Mi-a vorbit despre Isus

Fiul, ce a vrut s-asculte

Doar poruncile de Sus.



Mi-a făcut văzută crucea,

Răstignirea și mormântul,

Mijlocirea ce o face

Pentru-ntreg, întreg pământul.



Atunci am plâns și mai mult;

Îmi vorbea chiar Dumnezeu

Și-mi dădea acel răspuns,

După care umblam eu.



Mai apoi, am vrut să știu

Cât mai multe despre El

Despre Fiul veșnic viu

Cum a fost, este fidel...?



Am găsit ce căutam

În Scripturile divine

Despre cum El a luptat

Biruind răul prin bine.



Și atunci am înțeles:

Doar prin post și rugăciune,

Se ajunge la Succes,

La eterna vieții Pâine.



***

Astăzi vreau și voi să știți:

Mântuirea e aproape,

De veți vrea să vă căiți

De-ale voastre moarte fapte...



Amin!