Poezie Recunostiinta

Recunostiinta



Cand privesc pe calea vietii,

La cate-n jurul meu se vad.

Cati nu pot sa aiba pace

Si viata-n rele o prapad.



La marea Ta credinciosie,

Ce imi inunda inima,

Cu bunatati si lucruri care

Nici sa gandesc nu as putea.



Cand altii sunt in suferinta,

Si painea o impart tacuti,

Ating sfiosi a Tale daruri,

Cu bucurie prefacuti.



Ma plec in jos, inspre tarna,

Si zic- o Doamne cu iubire,

Vin sa-Ti aduc recunostiinta

De ce-ai facut cu a mea traire.



De grija mare si atenta,

Care a fost in dreptul meu.

In ea observ ca vrei slujirea,

Sa Iti aduc si eu mereu.



Sa nu ma plang de neputiinta,

De lipsuri si de mari nevoi.

Te ocupi chiar de credinta

Sa o maresti venind -napoi.



A mea recunostiinta vreau

Sa o ridic in fata Ta.

Cu rugamintea, toata viata,

In ea sa fiu spre slava Ta.



Ca Tu semeni azi pamantul.

Cu cei drepti Te-arati placut.

Apreciind lucrarea sfanta,

A celor care au facut.



Si cine poate sa cuprinda

Ca al nostru scump Parinte,

Chiar mici detalii randuite,

Sa mearga toate inainte.



Eu sunt acum asa de slab

Si fara merite Stapane,

Ca vad iubirea Ta degrab

Si astazi cum Te-nduri de mine.



Ma simt neputiincios in fapte,

Si cu credinta la pamant.

Dar am in piept o mica parte

Ce bate tare suspinand,



Si cu dorinta sa nu fie,

Lasata jos cand vei veni,

Te rog adu-mi azi bucurie

Primind-o sus in vesnicii.



Sa pun acolo pe altar,

Viata mea ca jertfa vie.

Doresc sa fie ca un dar,

Adusa Tie pe vecie.



Amin